Curtea Constituțională a decis, marți, că Legea pentru modificarea Legii privind responsabilitatea ministerială este neconstituțională întrucât varianta adoptată de Camera Deputaților cuprinde modificări semnificative față de proiectul inițiat de Guvern și adoptat de Senat, ca primă cameră sesizată.
În ședința de marți, Curtea Constituțională (CC) s-a pronunțat asupra sesizării de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, sesizare înaintată de 71 de deputați, în cadrul controlului anterior promulgării legii, potrivit prevederilor articolului 146 litera a) din Constituție, potrivit unui comunicat al CC.
„Curtea Constituțională, în unanimitate, a constatat că legea este neconstituțională, întrucât varianta adoptată de Camera Deputaților (în calitate de Cameră decizională) cuprinde modificări și completări semnificative față de proiectul inițiat de Guvern, supus dezbaterii și adoptat de către Senat (ca primă Cameră sesizată). Prin aceasta au fost încălcate normele constituționale referitoare la procedura de legiferare și anume principiul constituțional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de articolul 61 alininiatul (2) din Legea fundamentală, precum și al competențelor stabilite pentru cele două Camere, potrivit articolului 75 aliniatul (1) din Constituție”, se arată în document.
Întreaga argumentație reținută în motivarea soluției Curții Constituționale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și premierului, potrivit comunicatului.
Curtea Constituțională a examinat, săptămâna trecută, sesizarea înaintată de 71 de deputați referitoare la neconstituționalitatea Legii pentru modificarea Legii 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, dezbaterile fiind reluate în 22 aprilie.
În 5 iulie 2007, Curtea a mai luat în discuție neconstituționalitatea unor prevederi ale Legii 115/1999, admițând excepția de neconstitutuționalitate ridicată în cazul fostului premier Adrian Năstase, respective că foștii guvernați se bucură de aceeași imunitate ca cei aflați în funcții.
Procesul de corupție în care este inculpat fostul premier Adrian Năstase fusese suspendat din 22 martie 2007, după ce instanța supremă a admis trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru examinarea excepțiilor de neconstituționalitate a articolului 23 aliniatele 2 și 3 din Legea 115/1995 privind răspunderea ministerială.
Articolul în speță arată că urmărirea penală și judecarea foștilor membri ai Guvernului, pentru infracțiunile comise în timpul exercitării funcției se efectuează potrivit dreptului comun.
Totodată, în articolul 23 se arată că prevederile de ordin procedural nu se aplică foștilor membri ai Guvernului „în nicio situație”.
În replică, avocații fostului premier au arătat că nu a existat un aviz special pentru cercetarea fostului premier Adrian Năstase, aviz care este prevăzut de Legea 115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Potrivit avocaților, rezoluția prin care s-a dispus începerea urmăririi penale și ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, semnate de către procurorii anticorupție – care l-au trimis în judecată pe fostul premier Adrian Năstase, nu se puteau face decât cu acordul Camerei Deputaților.
Ulterior, Guvernul Tăriceanu a adoptat o Ordonanță de Urgență prin care se modifica componența Comisiei speciale de la Cotroceni abilitată să se pronunțe pe începerea urmăririi penale împotriva foștilor și actualilor membri ai Guvernului.
Ordonanța a fost declarată neconstituțională, astfel că legea răspunderii ministeriale a rămas cam ambiguă, creând un conflict între Ministerul Public și Parlament.
Curtea Constituțională a constatat – prin Decizia 270/10 martie, publicată în 15 aprilie – existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlament – Camera Deputaților și Senat -, pe de altă parte, în legătură cu procedura de urmat în cazul cererilor referitoare la urmărirea penală a membrilor și foștilor membri ai Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor și care, la data sesizării, au și calitatea de deputat sau de senator.
În aplicarea dispozițiilor articolului 109 alininiatul (2) teza întâi din Constituție, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va sesiza Camera Deputaților sau Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor și a foștilor membri ai Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor și care, la data sesizării, au și calitatea de deputat sau de senator.
În aplicarea dispozițiilor articolului 109 aliniatul (2) teza întâi din Constituție, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va sesiza Președintele României pentru a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului și a foștilor membri ai Guvernului, care, la data sesizării, nu au și calitatea de deputat sau de senator.
Curtea Constituțională a constatat totodată că nu există un conflict juridic de natură constituțională între Președintele României și cele două Camere ale Parlamentului. Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, celor două Camere ale Parlamentului, Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerului Justiției și Consiliului Superior al Magistraturii, înainte de publicarea în Monitorul Oficial.
