Cazul Adrian Năstase este o premieră juridică din mai multe puncte de vedere: este primul fost șef de guvern condamnat la detenție; este prima sancționare penală a strângerii de fonduri pentru campania electorală; este prima oară când la o punere în executare condamnatul are o tentativă de sinucidere.
Cazul Năstase este la limita dintre juridic și medical. Pe de o parte, Poliția nu a putut executa mandatul de încarcerare al fostului premier, care a fost transportat la Spitalul de Urgență Floreasca pentru îngrijiri. Pe de altă parte, spitalul unde a fost transportat pacientul este o instituție civilă și tratează cazul în funcție de starea acestuia, medicilor neputându-le impune ce tratament să aplice și nici să decidă ca bolnavul să fie externat mai repede, pentru a fi încarcerat.
Întâmplarea că fostul premier al PSD a ajuns la clinica lui Șerban Brădișteanu, fost senator PSD și inculpat într-un proces de corupție a fost comentată acid de fostul ministru al Justiției, Monica Macovei, însă criticile acesteia nu pot fi suspectate de obiectivitate, de vreme ce Macovei și-a recunoscut în mod repetat dorința și obsesia ca Adrian Năstase să ajungă la închisoare. Monica Macovei ar fi putut sărbători acest triumf colateral în liniște și cu demnitate.
Graba în care a fost judecat recursul, de către un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, condus de însăși președinta instanței supreme (fost procuror la bază) a ridicat semne de întrebare evidente cu privire la soluția care va fi adoptată, de unde și reacția de etichetare a sentinței drept „condamnare politică”. Mai ales că procesul a avut termen stabilit inițial pentru 26 iunie, însă data a fost devansată din oficiu pentru 3 mai. Dacă inculpatul nu s-ar fi numit Adrian Năstase, hotărârea poate ar fi fost cu totul alta.
Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție relevă faptul că probele indirecte într-un proces sunt înlăturate. În cazul procesului „Trofeul calității” aceste probe indirecte s-au admis, iar fostul premier PSD a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare.
De remarcat, în economia procesului, sunt și pledoariile, uneori sâcâitoare ale avocaților, care, în loc să depisteze „portițe” prin care să-și „scoată” clientul, au părut mai curând preocupați de imaginea lor, ajungându-se chiar la șicanarea judecătorilor.
Deznodământul este cunoscut: în seara de 20 iunie, cu două zile înainte ca Adrian Năstase să-și aniverseze cei 62 de ani, judecătorii au pronunțat hotărârea definitivă de condamnare a fostului premier.
Polițiștii s-au prezentat la domiciliul lui Năstase pentru a-l ridica și a-l duce la arest. În biroul său, de unde vroia să-și ia câteva cărți, Adrian Năstase a recurs la un gest extrem: sinuciderea. Polițistul care era cu el în cameră a intervenit și a reușit să-l împiedice să-și tragă un glonț în cap. În lupta dintre polițist și Năstase, fostul premier a tras, iar glonțul l-a rănit la gât, foarte aproape de vena jugulară.
Năstase a fost internat și spitalul a devenit un loc de pelerinaj, de unde avocații și familia informau regulat că acesta se simte bine. Astfel, a apărut întrebarea legitimă: de ce nu este externat și dus în detenție?
După patru zile, avocații au solicitat Tribunalului București amânarea executării pedepsei închisorii în cazul Năstase, invocând articolul 453, alineatul 1, litera c: „Când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult trei luni și numai o singură dată”.
Adrian Năstase este internat la Spitalul de Urgență Floreasca, comisia de evaluare stabilind că un eventual transfer al acestuia poate fi decis doar în urma evaluării medico-legale, fiind astfel înaintate adrese către Poliția Română și Institutul Național de Medicină Legală (INML), anunța purtătorul de cuvânt al spitalului, Bogdan Oprița.
Amânarea executării pedepsei într-o situație precum cea în care se află Adrian Năstase este fără precedent, deci părerile sunt împărțite. Unii juriști apreciază că nu ar fi nevoie de un act medico-legal, de expertiză, în timp ce alții spun că totuși specialiștii INML ar fi cei care trebuie să se pronunțe, rămânând ulterior la aprecierea instanței.
De asemenea, decizia Tribunalului București va constitui un precedent.
Zilele acestea sunt voci care reamintesc repetat meritele de politician și om de stat ale lui Adrian Năstase. După cum sunt voci care spun că pedeapsa care i-a fost dată este o confirmare a funcționării justiției, a existenței statului de drept și cheia intrării României în „casa” Schengen.
Dovadă că Adrian Năstase va fi, până la capăt și chiar după ce această poveste se va fi încheiat, un caz privit prin oglinzi foarte diferite.
Lucia EFRIM
lucia.efrim@mediafax.ro