În ultimul timp, problema adolescenților de astăzi este abordată de tot mai mulți membri ai societății, abordată la modul barbar sau indulgent, abordată de Ministrul Educației, de cadre didactice sau de tanti Maricica la o cafea. Motivul? Tinerii de azi… care: nu cedează locul în autobuz, sunt violenți fizic și verbal, stau zi noapte cu nasul în calculator, sunt superficiali în cunoaștere și în valori, nu le mai pasă de cultură și când o fac duc literatura în prăpastie ș.a.m.d.
Recunoaștem aceste neajunsuri ale generației din care facem parte, în concluzie… având o pagină în care să ne exprimăm opiniile vom încerca să luăm și noi la rândul nostru atitudine. Este adevărat că nu vom fi niciodată perfecți, căci orice pădure își are uscăciunile ei și nici o tanti care zbiară asurzitor către tânărul nepoliticos nu este mai bine educată. Totuși, cu bruma noastră de cunoaștere, vom încerca să tragem niște semnale de alarmă, căci… oricât de exasperantă ar părea afirmația: „ Ei, pariile tinere, violente și fără bun simț nu sunt singurele vinovate pentru ceea ce au devenit și devin!”
Omul nu este un robot ci o ființă înzestrată cu psihic, adică un aluat cu predispoziții temperamentale dar care poate fi modelat. De cine? de familie, de mediu, de societate. Părinții au într-adevăr un rol deosebit în educația unui copil, însă trebuie avut în vedere faptul că tânărul nu stă mereu într-un glob de sticlă împreună cu aceștia. El face din primii ani de viață, fie că vrem fie că nu, legături cu societatea în care trăiește: prin televizor, prin presă, prin simpla interacțiune practică cu lumea „din-afara casei”. Imaginați-vă în concluzie un boț de aluat (copilul) născut în societatea prezentă care urmează să îl modeleze spre bun sau spre rău. De obicei, Dragi Instanțe Superioare, nu sunteți mulțumite de rezultat. Însă dumneavoastră, cum oare și în ce fel contribuiți la formarea caracterială a tinerilor? Copiii au nevoie de modele!
Tinerii de azi sunt violenți.
Apropo… de când nu am mai văzut niște desene animate cuminți, cu acțiuni firești din care copilul se alegea cu o învățătură morală. Și ne plăceau… ne plăcea să ne uităm obsesiv la maimuțele colorate, să medităm la Fram ursul polar. Astăzi? ce i se oferă astăzi copilului? Următoarele: Ben 10, Șoimii furtunii, Liga dreptății și alte seriale pline de roboți și personaje grotești, cu capul dublu față de mărimea corpului ca să nu mai vorbim de violență. Într-o zi fratele meu se uita pe un CD cu Tom și Jerry și mă întrebă: „-Roxana, dar de ce nu se mai dau desene așa frumoase la televizor? ” Deci… cu aceste modele în față cum ați vrea să se formeze tinerii? Când foamea de bani a unor oameni se alimentează din instigarea pulsiunilor către violență în copil (ceea ce desigur este absolut tentant pentru acesta)?!
Tinerii de azi sunt superficiali. Nu se ocupă de cultură.
Chiar așa… ce găsim astăzi în revistele pentru copiii mici (că de cei mari nici nu mai pomenim). Nici nu au trei ani și sunt menționați în diverse reviste de modă, învățați să fie trendy, iar ochii lor infantili sunt hrăniți cu seriale de gen Ultima bârfă (în care actorii sunt de asemenea copii), pe când orice comportament frivol al copilului, gen… o replică materialistă sau îndrăzneață, produce o reacție de extaz în rândul adulților, copilul fiind considerat șmecher încă de mic și isteț. Un exemplu concret: cu toții cunoaștem practica tăierii moțului, când pruncul trebuie să alegă dintre obiectele de pe farfurie, alegerile lui fiind considerate preziceri ale viitorului său. Părinții pun pe farfurie maldăre de bancnote, inele și alte bijuterii, printre care de-abia se observă un pix. De obicei mama întinde obsesiv bancnota către prunc, care de nevoie alege banii. Înțelegem că românul a suferit de foame și dorește o soartă bună strănepoților, dar dacă tot băgăm frivolitatea pe gât pruncilor, să nu avem pretenții de copii profunzi.
Tinerii de azi sunt cu nasul în calculator.
Cu ocazia acesta mai marii se hotărăsc să împânzească școlie cu laboratoare de informatică. Orice slujbă bine plătită cere examen de informatică. Informatica este materie. Iar ironia sorții? secvențe de ore de limba și literatura română, în care elevii au de făcut eseuri despre Cărțile azi etc. Eseurile abundă în condamnarea calculatorului și elogierea cărții, căci altfel ei riscă să primească o notă proastă. Profesorul, tremurând de sentiment, ține un discurs asemănător. Un eseu strălucește în ilustrarea superficialității de azi când calculatoarele iau locul zeilor de ieri. Profesorul, cu inima plină de admirație, cere elevului transcrierea eseului ÎN FORMAT ELECTRONIC pentru a-l păstra amintire.
Concursurile literare au porțile închise pentru textele scrise de mână, format Times New Roman 12, este expresia care ar trebui să înlocuiască citatul oracolului de la Delphi. Și cerem tinerilor profunzime…
În concluzie, oamenilor mari și buni, chiar și tinerii noi sunt ființe umane. Psihicul dumneavoastră nu a fost pus în situația în care să aibă de ales între desene cu violență și nimic altceva, între reviste de modă sau reviste de bârfe, nu a fost obligat să scrie de tipar pentru ca poezia lui să fie primită la un concurs literar. Nu ne puteți cere nouă să fim niște martiri, când suntem oameni și ne formăm după cum suntem modelați, suntem ființe adaptative și ne adaptăm după decor. Aluatul crește după cum este modelat. Puteți face din noi colaci mari și goi cu drojdia superficialității, sau pâini firești și bune. La urma urmei, Doamnă Societate, tot dumneavoastră ne mâncați , căci e o lege a firii să hrănim ordinea prin muncă peste program, să continuăm specia, să alimentăm setea de frumos a familiilor bogate si snoabe, ce mai însemnăm în fond.. noi înșine?
Baltaru Roxana-Diana (Cercul redacție presă radio-tv).
