Spectacolul arestărilor din ultima vreme, a unor indivizi, desigur, extrem de periculoși dacă a fost musai nevoie de încătușarea lor, ne-a ținut cu ochii holbați în televizor zi și noapte. Moțăiam cu Voicu, senator, luam micul dejun cu Cășuneanu, om de afaceri asfaltice și prânzeam cu înaltul magistrat Costiniu, între altele profesor de drept penal. Ce mai, lume bună, tot unul și unul. Câteva zile doar subiectul a părut să fie detronat de un altul – catastrofa aviatică din apropierea pădurii Katyn. Aici au pierit 96 de polonezi, mulți dintre ei calificați drept elită politică a acestei țări (noi nu le zicem niciodată elite politicienilor noștri!) în frunte cu președintele Republicii. Cei 96, plecați să aducă un pios omagiu celor 22000 de victime ale masacrului ordonat de Stalin în urmă cu 70 de ani, întregesc tragedia și încheie, sper, simbolica sumbră a pădurii Katyn. Dumnezeu să-i odihnească pe toți în pace!
Mă întorc, asemenea multora dintre confrații noștri de breaslă, la faimoșii arestați, unii dezlegați între timp. Nu voi comenta vinovățiile lor chiar dacă am parcurs și eu dialogurile înregistrate de SRI (și scăpate involuntar în presă!) în numele protejării securității statale amenințate de sus numiții și de alții asemenea lor, spioni desigur și trădători pe care îi vom afla în curând. Dialogurile, multe codificate, așa cum procedează spionii calificați, vorbesc despre trebuința câștigării unui proces de licitație pentru asfalt de marele asfaltagiu Cășuneanu, nume din topul milionar-miliardarilor români, prin sforțarea piloasă a senatorului pesedist Voicu, un flașnetar umflat la propriu și la figurat pentru că până la urmă doar vorba a fost de el. Cășuneanu a pierdut procesul. Cheia părea a sta la înaltul magistrat Costiniu, care ori n-a fost prea înalt ca putere în justiție, ori doar s-a făcut că se implică. Mă rog, respectivul proces s-a isprăvit în coadă de pește. Și atunci, dispărând obiectul mitei și, pare-se, odată cu el chiar mita, de ce atâta tărăboi? Păi tocmai de-aia, ca dușmanii poporului și trădătorii de țară, șpăgarii și traficanții de influență să se învețe minte, să se cutremure carnea și nădragii pe ei de frică și să nu mai comită ceea ce în fapt n-au prea comis.
Un detaliu, care părea nesemnificativ, a atras atenția în mod special opiniei publice și firește comentatorilor – de ce erau legați cu aceeași cătușă omul de afaceri Cășuneanu și magistratul Costiniu? E așa mare sărăcie de cătușe, cei doi criminali periculoși puteau fi stopați mai ușor de forțele polițienești și de mascații antrenați anume, în tentativa lor de a viola copii și de a asasina băbuțe pe traseul dintre DNA și pușcărie?
Profesorul Costiniu, deghizat foarte bine într-un personaj în vârstă, care gâfâie până și când urcă în duba poliției (firește rețete fumate de criminaliștii noștri care nu s-au lăsat păcăliți!) este și va rămâne fără îndoială în conștiința publică drept un prezumtiv asasin pus la punct de vigilența SRI. Că doar de aceea instituțiilor noastre de ascultat și filat le-au fost mărite fondurile și lefurile cu 40 la sută în condițiile în care altora, vorba ministrului Oprea, le sunt micșorate pensiile cu până la 69 la sută. Țara are nevoie de ei și mai ales de domnul procuror peste procurori Morar, personalitate promovată inclusiv pentru magistralele sale erori soldate cu plăți internaționale din buzunarul nostru pricăjit și național.
Da, Costiniu și Cășuneanu trebuiau legați pentru a nu uita niciodată nici ei și nici noi faptele abominabile, deocamdată nedovedite, pe care dacă nu le-au comis le-ar fi comis oricum.
Și totuși, remarc eu de pe margine, ageamiu în chestiuni de justiție, un amănunt – atât numele Costiniu, cât și celălalt, Cășuneanu, au zbârnâit pe la urechile noastre în asociere cu numele Băsescu. Vai, cum așa? Păi să ne amintim. Presa ticăloasă și tonomată a scris că uriașa avere a lui Cășuneanu s-ar trage mai ales de la învârteli făcute cu miniștrii Transporturilor, de toate nuanțele și de toate culorile politice. Cel mai des a fost ministru al Transporturilor domnul Traian Băsescu, ales de popor președinte și pentru meritul de a fi scăpat țara de rugina flotei și pentru încăpățânarea de a nu face autostrăzi. Firește, pentru a nu-i supăra pe unii cârcotași, banii de autostrăzi au fost totuși cheltuiți. Pe ce? Nu se prea știe. Probabil în acțiuni de binefacere. Ei bine, un dosar penal, aruncat la coș apoi, îi lega în aceeași cătușă a bănuielii de spălare de bani pe domnii Cășuneanu și Băsescu. Gurile rele spun chiar că un anume teren, cumpărat pe din două, ar sta la originea profitabilelor vânzări-cumpărări imobiliare în urma cărora familia Băsescu ar fi încropit dota fiicelor. Ce schismă a apărut între cei doi parteneri? Ce l-a supărat pe cel ajuns jupân?
Oricum, legăturile Băsescu-Cășuneanu există, sunt vechi și pesemne nu se vor stinge cu o biată arestare. Există și o publică și incontestabilă legătură între Băsescu și familia magistraților Costiniu. Doamna Costiniu, președintă de onoare a magistraților din România, este de mai multă vreme în conflict de viziuni cu locatarul autoritar de la Cotroceni. Polemicile au izbucnit la o ședință a înalților magistrați condusă de domnul Băsescu unde nevasta arestatului de mai târziu a fost amenințată cu evacuarea. Din sală. Până s-o evacueze pe doamnă, președintele i-a evacuat din libertate direct la pârnaie soțul. Păi punând cap la cap întâmplările și găsindu-le un numitor comun, n-am putea trage concluzia că acea buclucașă cătușă dintre Cășuneanu și Costiniu este chiar domnul Băsescu? Întreb și eu, nu dau cu parul!
