Către sfârșitul unei epoci

Mă întreb care o fi planul de afaceri al celor de la Look TV, pe ce s-au bazat ei când au achiziționat drepturile de televizare pentru campionatul intern de fotbal în următorul cincinal.
Mie, unuia, vă mărturisesc că nu mi s-ar fi clintit nici un mușchi pe față dacă mi s-ar fi spus că nimeni nu va transmite meciurile cu pricina în sezonul 2014-2015. N-aș da nici 5 lei în plus dacă operatorul meu de cablu mi i-ar solicita. Iar vina principală nu e a băieților ăstora care bat mingea, ei au fost mânați ca oile spre nicăieri.
În România n-a existat prototipul adevăratului investitor în fotbal, cel care, din preaplinul iscusinței sale de a face bani din alte îndeletniciri, să-și ofere satisfacția unei izbânzi sportive. Poate că a investi în plăcerea jocului sună prea idealist, dar măcar să accepte faptul că înfrângerea face parte din joc. În fotbalul nostru nu ești patron dacă nu acaparezi media. Să te știe lumea, să te extragi din cercul strâmt al mediului de afaceri pentru a plonja într-un soi de monden pe care neinstruiții îl confundă cu conștiința publică. Și s-a văzut că ăștia care aruncau cu bani în fotbaliști ca în lăutari nu au făcut bani exploatându-și inteligența. Pe adevărații oameni de afaceri, ăia dedicați, nu-i știe aproape nimeni. Categoria „îl avem la telefon pe finanțatorul echipei cutare” a avut o excepție, dar una extremă: Bucșaru. Ăsta a fost ceva aparte, l-aș asemui unuia cu mentalitatea unui stăpân de sclavi, care tratează oamenii ca pe mijloace de producție. După ceva timp a apărut și unul ca Adamescu, genul năpârcă. Dar despre unul ca Mititelu ce-ai putea să spui? A ajuns folclor cu petițiile și recursurile lui, timp în care marea lui iubire alb-albastră nu mai există nici în scripte. Să dai cu tunul și nu găsești un investitor stimabil din toate punctele de vedere. Unul care să-și fi construit averea licit și să întoarcă discret niște bani către comunitatea de suporteri. Dimpotrivă, mulți pseudo-investitori o vor apuca pe drumul bătătorit de alde Becali, Borcea, Copos și alții dinaintea lor, gen Dinel Staicu sau Penescu. Și alții, mai discreți, au bubele lor de care aflăm brusc la vreun buletin de știri.
Oricum, ce folos să te știi curat pe partea financiară dacă suferi de mania persecuției și vezi peste tot comploturi, drept pentru care arunci cu rahat în ventilator?! Nu v-ați înșelat dacă v-ați gândit la Porumboiu… Dar cine putea să țină toată această castă în frâu? Șmenarul șmenarilor, Dragomir Dumitru „Corleone”.
Acum, că i se apropie și lui funia de par, ar putea fi sfârșitul unei epoci.