Către: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

Spre informare: Tuturor credincioșilor ortodocși ai Bisericii Ortodoxe Române
Informare oficială – dezmințire
Având în vedere comunicatele de presă prin care ați încercat crearea unei imagini negative Bisericii Ortodoxe Muntenegru prin acuzațiile grave aduse atât Mitropolitului Boris, cât și Preotului Vicar, Emilian Prodan, pentru o corectă informare a publicului larg, vă cerem să vă documentați corect și să încetați această acțiune de dezinformare.
Este important să rețineți că Mitropolitul Boris și-a câștigat calitatea de Mitropolit prin votul unanim al poporului muntenegrean în data de 3 septembrie 2023 (link: https://youtu.be/3l2lbwnUmEQ?feature=shared).
Prin declarațiile dumneavoastră calomnioase precum că: „Mitropolitul Boris Bojovic nu poate fi reprezentantul și conducătorul Mitropoliei Ortodoxe din Muntenegru, hotărârea fiind definitivă”, ați dezinformat opinia publică amintind de o decizie din 8 august 2024 care nu este definitivă, așa cum ați afirmat. Vă facem cunoscut faptul că această decizie este una de contencios administrativ ce a avut cale de atac și la acest moment se află pe rolul instanței de judecată muntenegrene, fiind vizate aspecte administrative privind modul de organizare a Bisericii Ortodoxe Muntenegru.
Precizăm faptul că Biserica Ortodoxă Muntenegru nu s-a rupt din altă biserică ortodoxă (nu poate fi schismatică, așa cum afirmați dumneavoastră), ci doar a fost readusă la viață după dominarea și ocuparea de care a avut parte de-a lungul veacurilor din partea celor care au acaparat-o prin forță. Totodată, ea și-a păstrat nealterată istoria, în ciuda încercărilor de dominare din partea Bisericii Ortodoxe Sârbe, rămânând o biserică cu tradiții și o istorie bogată în victorii. Considerăm că este foarte important să faceți distincția între Biserica Ortodoxă Sârbă din Muntenegru și Biserica Ortodoxă a muntenegrenilor autentici.
Pentru a înțelege istoria muntenegrenilor vă prezentăm câteva momente extrem de importante și definitorii pentru Biserica Noastră Ortodoxă:
– încă din 1697, lupta organizată pentru unitatea politică și religioasă a Muntenegrului a început odată cu alegerea episcopului Danilo Petrović Njegoš, care a fost votat de Adunarea Generală a Muntenegrului;
– din 1696 până în 1852, biserica și puterea de stat au fost unite de conducătorii dinastiei Petrović, care au fost și lideri bisericești ai Bisericii autocefale din Muntenegru. Muntenegru a devenit principat (teritoriu independent și suveran) la 1 martie 1852, când autoritățile statului și bisericile au fost împărțite;
– în 1871, principele Nikola a enumerat 11 mănăstiri ca comori culturale ale Principatului Muntenegrului, care au fost cedate în folosință către Mitropolia Muntenegreană, cu condiția ca obligațiile mitropoliei față de stat și popor să fie precis definite;
– dovada autocefaliei Bisericii Muntenegrene poate fi găsită în Constituția Principatului Muntenegrului din 1905, unde este scris la articolul 40: „Religia de stat din Muntenegru este ortodoxă orientală. Biserica muntenegreană este autocefală. Nu depinde de nicio altă Biserică și menține unitatea în dogme cu Biserica Universală Ortodoxă Răsăriteană. Toate celelalte religii recunoscute sunt libere în Muntenegru”;
– prin urmare, nu există nicio îndoială că Biserica Ortodoxă Muntenegreană a fost de facto autocefală de la desființarea Patriarhiei lui Peć în 1766. Practic nici până atunci, dar mai ales de atunci, nimeni nu a avut jurisdicția canonică să se amestece în viața bisericească a ortodocșilor muntenegreni. Muntenegrenii înșiși și-au ales șeful spiritual la Adunarea Generală a Muntenegrului (o adunare națională reprezentativă care s-a adunat în fața mănăstirii Cetinje cu ocazia luării celor mai importante decizii) aceasta devenind o tradiție în alegerea conducătorului lor spiritual;
Liderii bisericii muntenegrene au fost și liderii politici ai statului muntenegrean încă din dinastia Petrović. Mitropolitul Petar I Petrović (Sf. Petar Cetinjski) și Petar II Petrović Njegoš au folosit camilafca albă (greacă: Καμιλαυκα) ca fiind demnitatea de reprezentare a episcopilor muntenegreni, care, conform canoanelor, poate fi purtată numai de liderii ortodocși autocefali;
Patriarhia Constantinopolului, ca mamă a universului ortodox prin Patriarhul Ecumenic, a recunoscut în mod oficial, din punct de vedere canonic, autocefalia Bisericii Ortodoxe Muntenegrene. În documentul oficial, numit Catalogul Bisericilor Ortodoxe Autocefale, ce cu aprobarea Patriarhiei Constantinopolului, a fost publicat la Atena în 1855 ca al nouălea, se precizează că Biserica Ortodoxă Muntenegreană este autocefală. De asemenea, pe baza acestui document, care reprezintă recunoașterea Mitropoliei autocefale a Muntenegrului, Patriarhia Constantinopolului îi cere acesteia să respecte regulile canonice și să nu-și extindă activitatea dincolo de granițele politice ale Muntenegrului;
Statul Muntenegru, ca și Principatul Serbiei, a fost recunoscut la nivel internațional la Congresul de la Berlin (1878) și s-a alăturat uniunii cu Regatul Serbiei (1918) ca monarhie constituțională independentă (deși o parte a guvernului și a forțelor sale armate erau în exil);
– Prin Tomosul Patriarhului Ecumenic Meletie al IV-lea și al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice la Constantinopol din 19 februarie 1922, s-a confirmat fuziunea Bisericii Ortodoxe Muntenegrene cu Biserica Ortodoxă Sârbă. Mai exact Biserica Ortodoxă Muntenegru a fost forțată necanonic să adere, menționându-se în Tomus autocefalia ce i-a fost luată de sârbi;
În anul 1993, Episcopul Vicar al Bisericii Ortodoxe din America, Cuviosul Antonija Abramović, readuce la viață Biserica Ortodoxă Muntenegru și încearcă să reobțină drepturile pe care aceasta le avea și le-a pierdut. Mai exact în data de 31 octombrie 1993, mii de cetățeni muntenegreni s-au adunat în fața Palatului Regelui Nikola și în ovațiuni și cântece patriotice, au aprobat prin aclamație propunerea Comitetului pentru Restaurarea Autocefaliei al PCC și l-au ales conducător al Bisericii Ortodoxe Muntenegru (pe Antonija Abramović link: https://www.facebook.com/share/v/15BjsGR1y5/).
– Astfel, Biserica Ortodoxă Autocefală Muntenegreană a fost restaurată în Cetinje la 73 de ani după crima comisă de regentul Aleksandar Karađorđević, desființând printr-un singur decret în 1920 instituția care fusese timp de secole un pilon al statului muntenegrean;
– Restaurarea Bisericii Ortodoxe Muntenegrene în 1993 a ridicat speranța că într-o zi va fi restabilită independența statului muntenegrean;
În anul 1998, după moartea Mitropolitului Antonija Abramović, este ales în Adunarea Ecleziastică a poporului muntenegrean din data de 31 octombrie, episcopul Mihailo ca nou Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Muntenegrene;
Data de 21 mai 2006 este o zi istorică pentru statul Muntenegru, ziua în care devine independent. Odată cu această independență, credincioșii ortodocși muntenegreni, prin liderii lor spirituali, au continuat lupta de a-și redobândi bisericile, tradițiile și cultura ce este diferită de cea a sârbilor. Totodată, prin liderii politici din aceea perioadă au cerut să li se dea înapoi toate drepturile ce le avea Biserica Ortodoxă Muntenegreană, cerând îndreptarea greșelilor care s-au făcut;
În data de 3 septembrie 2023, este ales prin aceeași Adunare Ecleziastică a poporului noul Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Muntenegru, Boris Bojovic.
Citându-l pe Preafericitul Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului: „Fiecare popor trebuie să aibă propria sa biserică”, este firesc ca și poporul muntenegrean să aibă propria biserică, respectiv Biserica Ortodoxă Muntenegru.
Astfel, cu privire la acuzațiile pe care ni le aduceți, mai exact că suntem necanonici, vă reamintim că și Biserica Ortodoxă Română a fost considerată necanonică timp de 50 de ani. Totodată, există și alte biserici ortodoxe (ex: Constantinopol, Rusia etc.) ce se consideră una pe alta necanonice, dar asta nu înseamnă că nu avem același Dumnezeu.
Știm că Biserica Ortodoxă Română are asociații religioase în mai multe țări, cea mai recentă încercând să fie înființată în Ucraina. Astfel, este de neînțeles pentru Noi încercarea dumneavoastră de denigrare a Bisericii Ortodoxe Muntenegru și de defăimare a preoților ce aparțin de Vicariatul Nostru din România pe care încercați să îi intimidați prin amenințări directe și indirecte.
Precizăm faptul că ne dorim pace, comuniune și înțelegere, așa cum ne-a învățat Hristos, și să ne iubim unii pe alții. Totuși, dacă veți continua să ne denigrați, vom depune plângeri la Patriarhia Ecumenică de Constantinopol și ne vom adresa autorităților române, solicitând măsuri împotriva celor care abuzează de funcții și sunt plini de răutate deși îl slujesc pe Dumnezeu.
Vă reamintim că preotul Nostru Vicar, Emilian Prodan, și-a depus cererea de retragere din slujirea clericală a BOR, iar Preasfințitul Părinte Episcop Galaction prin înalta rezoluție de pe temei nr. 378/2024 a aprobat retragerea pentru totdeauna din activitatea clericală în conformitate cu art. 134 lit. c) din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, devenind laic. Noi, Biserica Ortodoxă a Muntenegrului, l-am preluat, i-am confirmat hirotonia ca fiind validă în biserica Noastră și i-am acordat cinstea cuvenită ca preot slujitor cu toate drepturile conferite prin demnitatea de cleric. Canonul 95 Apostolic precizează drepturile pe care le are un cleric retras dintr-un cult religios.
Vă informăm pe această cale că toate deciziile dumneavoastră cu privire la preoții noștri care au părăsit BOR de bunăvoie, înainte de a fi caterisiți, le vom considera nule și lipsite de valoare. La fel vom proceda și în cazul preotului Viorel Sidoriuc, care ne-a informat că, la data de 4 noiembrie 2024, și-a depus atât cererea de retragere din slujirea clericală a BOR, cât și cererea de intrare în clerul Bisericii Ortodoxe a Muntenegrului, pe care o atacați în mod nejustificat și fără drept.
Din păcate, prin publicarea acestor comunicate de presă, s-au adus acuzații grave care induc în eroare și produc tulburare în rândul credincioșilor care îl prețuiesc pe părintele Viorel Ionel Sidoriuc și pe preoții Noștri.
În concluzie, Biserica Ortodoxă a Muntenegrului își reafirmă dreptul de a-și proteja tradițiile și independența, subliniind că orice atac sau dezinformare nu va face decât să întărească unitatea și convingerile Noastre că sunteți de rea-credință. Ne dorim continuarea unei relații de pace și respect între bisericile Noastre, așa cum ne-a învățat Hristos, și vom apăra cu fermitate adevărul și drepturile preoților care au ales să slujească sub îndrumarea Bisericii Ortodoxe a Muntenegrului.
Orice acțiune menită să ne submineze autoritatea va fi contestată prin toate mijloacele legale și religioase.
Dumnezeu să vă lumineze mintea și sufletul!