Suntem, se pare, un popor fără număr. Nu nenumărat, ci numărat strâmb. Știam, în ‘89, că suntem 22 de milioane de suflete, „români, maghiari și de alte naționalități”. După aia ne-am tot rărit. Devenind permeabile, granițele au lăsat în Italia un milion de români. Conform altora, două milioane. Cam tot atâția și prin Spania. Sunt români și-n Noua Zeelandă, și-n Madagascar. E mare îngrămădeală de români, în majoritate de etnie romă, mă rog, țigani, în Anglia, unde, ținându-se Jocurile Olimpice, va fi înghesuială, iar înghesuiala e mama ciordelii. Cu totul, am fi prin lume vreo 30 de milioane de suflete originare din România. Câți suntem acasă?
Recensământul ultim, organizat de puterea portocalie, a împrăștiat o ceață deasă peste statisticile cu români. Contabilizarea noastră a dat faliment. Nici acum recensământul nu pare a fi gata. Suntem 18 milioane, suntem 19? Câți om fi? Sau poate că noi românii nu mai suntem deloc, am ajuns o ficțiune istorică sau un nonsens european, așa cum ne califică anecdotica vremii. În București am fost un număr de alegători și, tot plecând, am rămas… cu 400.000 mai mulți.
Capul de locuitor se vinde bine. Uneori capul de locuitor locuiește doar pe hârtie și șmecherii fac tranzacții cu el așa cum se facturează grâul la Constanța, care iese din țară fără a ieși vreodată și intră în țară fără a intra vreodată. Din acel grâu nu se va face niciodată pâine. Din acel grâu vor fi frământate doar milioanele de euro ale samsarilor.
În vremea alegerilor capul de locuitor, și cel real și cel figurând doar pe hârtie, se scumpește. Marile jonglerii cu capete de locuitor au fost recompensate cu demnități (așa se zice că a ajuns ministru Teodor Baconschi, care era doar ambasador la Paris), așa s-au dovedit utili puterii și recompensați gras indivizi anoști, dar mari prestidigitatori cu capete de locuitor.
Ce se va petrece odată cu schimbarea puterii? Vom crește ca număr sau vom scădea? Vom fi, statistic, mai mulți români sau mai puțini? Între atâtea nedreptăți, falsuri și măgării, ce va îndrepta mai întâi noua putere? Eu cred că datoria ei, între alte datorii, este să ne spună cinstit și câți suntem. Oile se numără la strungă, una câte una și ciobanul știe întotdeauna exact câte are, câte i-au rămas după ce au dat lupii.
La noi au tot dat lupii. Lupii, dărâmând spitale și amputând pensii, scumpind viața și dând gratis moarte, și-au dovedit înclinația pentru bătrâni. Au ronțăit pensionari, preferință culinară explicabilă fiindcă bătrânii se apără greu de lupi. Câți bătrâni au murit în case, pe străzi, sub zăpezi? Fiindcă nimeni nu ne-a comunicat astfel de statistici. Sunt la strict secret? E la secret însuși poporul român, conform unor prognoze, pe cale de dispariție? Reînviem doar electoral?
Cine face ordine, cine se încumetă să-și asume responsabilitatea numărării corecte a românilor? Să știm și noi câți suntem cu adevărat, câți am rămas, câți mai defilăm prin bătătura planetei.
