– A te pocăi înseamnă a săvârși fapte contrare păcatelor pe care le-ai făcut.
– Creștinul care nu duce o viață foarte bună se pedepsește mai aspru.
– Nu trebuie să căutăm la fața oamenilor când ne sfătuiesc, ci să punem la încercare cuvintele celor ce ne vorbesc.
– Trebuie să avem totdeauna în minte păcatele noastre și să-L rugăm pe Dumnezeu pentru ele.
– Este mai rău să pierzi împărăția cerurilor, decât să fii pedepsit cu chinurile iadului.
– Cel virtuos nu poate fi vătămat de nimeni, dar cel vicios de toți se teme și tremură.
– Trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu. Dacă nu te depărtezi de grijile lumești, nu te poți cunoaște pe tine însuți.
– Trebuie să răbdăm orice ispită, luând ca pildă răbdarea lui Iov.
– Cel ce face nedreptate este mai păgubit decât cel nedreptățit.
– Nu folosește la nimic dacă, apropiindu-ne de Hristos, ne curățim mâinile și hainele, dar nu avem curate gura și limba de orice cuvânt murdar. Și despre a ne ruga cu bună-cuviință și nu cu gura plină de blesteme.
„În ceea ce privește evlavia, sărăcia ne este mai de folos decât bogăția și munca mai bine decât trândăvia, mai ales pentru că bogăția devine o piedică, chiar și pentru cei care nu i se dedică întru totul.
Dar atunci când trebuie să lăsăm deoparte furia, să ne îmblânzim pizma, să ne îmblânzim mânia, să aducem Domnului rugăciunile noastre și să ne arătăm, după cum se cuvine, raționali, blânzi, binevoitori și iubitori, cum ne-ar putea sărăcia împiedica de la acestea?
Căci ajungem la acestea nu cheltuind bani, ci făcând alegeri potrivite.
Milostenia mai presus de toate se face cu bani, dar chiar și ea strălucește mai mult atunci când milostenia o facem din sărăcia noastră.
Văduva care a adus cei doi bănuți era mai săracă decât oricine, dar ea a dat mai mult decât toți”.
„Creștinilor însă, mai mult decât tuturor oamenilor, le este interzis să îndrepteze cu de-a sila poticnirile păcătoșilor… oamenii trebuie făcuți mai buni nu prin folosirea forței, ci convingându-i.
Nu avem nici autoritatea, dată nouă de lege, de a îi împiedica pe păcătoși, nici
n-am ști, dacă am avea-o, cum să o folosim; căci Dumnezeu dăruiește cunună celor care se opresc de la rău nu prin forță, ci din alegerea proprie”.
„Când un arcaș vrea să tragă săgețile sale cu folos, el se îngrijește mai întâi de poziția lui, așezându-se corect în fața țintei.
Și voi, care vă pregătiți de a săgeta capul vicleanului diavol, ar trebui să faceți la fel.
Să ne îngrijim mai întâi să ne punem în rânduială simțurile și apoi de bună așezare a gândurilor noastre.”
„Chiar de-am fi făcut o mie de fapte foarte virtuoase, încredințarea noastră că vom fi auziți de Domnul să se întemeieze pe încrederea în mila lui Dumnezeu și în iubirea Lui pentru noi.
Chiar dacă suntem desăvârșiți în virtute, vom fi mântuiți doar din mila Domnului.”
„De ce lovești aerul și de ce alergi în zadar?
Orice lucrare are scopul ei, firește.
Atunci spuneți-mi, care e rostul tuturor lucrărilor lumii?
Vă provoc să răspundeți!
Este deșertăciunea deșertăciunilor: toate sunt deșertăciune.”
