Câteva exerciții speciale pot să reducă severitatea sindromului apneic obstructiv al somnului

Exercițiile care implică mișcarea limbii și atingerea boltei palatine reduce severitatea simptomelor pacienților care suferă de sindrom apneic obstructiv al somnului moderat (OSA), potrivit unui studiu publicat în American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine, relatează reuters.com.
OSA este o afecțiune prin care mușchii gâtului se relaxează excesiv în timpul somnului, împiedicând accesul oxigenului în plămâni. Aceste tulburări, cunoscute sub numele de „apnee”, sunt urmate de un sforăit puternic și de o respirație dificilă. Persoana este obligată în cele din urmă să se trezească, deoarece face eforturi tot mai mari să respire. Aceste simptome contribuie la o calitate proastă a somnului, urmată de o oboseală cronică în timpul zilei.
Un studiu recent a relevat faptul că persoanele care cântă la didgeridoo își antrenează mușchii căilor respiratorii superioare și „își ameliorează semnificativ starea provocată de OSA și de simptomele asociate”, potrivit echipei de cercetători condusă de Geraldo Lorenzi-Filho, de la University of Sao Paulo Medical School din Brazilia. Didgeridoo este un instrument australian de suflat, folosit de populația aborigenă, în forma unui tub de lemn, care scoate un sunet grav, asemănător buciumului românesc.
Cercetătorii au ales un set de exerciții izometrice și izotonice pentru limbă și bolta palatină (zona orofaringiană), derivate din tehnicile terapeutice de ameliorare a dicției, care implică aspirație, înghițit, mestecare, respirație și discurs. În cadrul acestui studiu, 31 de voluntari au fost desemnați să efectueze acest regim de exerciții speciale, care trebuiau făcute timp de 30 de minute în fiecare zi, timp de trei luni, sau să mimeze terapia „respirației adânci”.
După trei luni, coeficientul mediu apneic-hipopneic, ce reprezintă suma apneelor și a hipopneelor – episoade de respirație superficială) într-o oră de somn, a scăzut semnificativ, de la 22,4 la 13,7 într-o oră, în grupul voluntarilor care au apelat la setul de exerciții speciale. În plus, coeficientul intitulat Pittsburgh Sleep Quality s-a îmbunătățit de la 10,2 la 6,9 puncte, intensitatea sforăitului a scăzut de la „foarte tare” la „asemănătoare cu intensitatea respirației”, iar scorul de pe scala Epworth a scăzut de la 14 la 8 puncte.
Medicii au remarcat faptul că circumferința gâtului voluntarilor din același grup a scăzut de la o medie de 39,6 centimetri la 38,5 centimetri, sugerând faptul că exercițiile pe care le-au efectuat au produs „o remodelare a căilor respiratorii superioare”.
În schimb, în grupul voluntarilor care nu au recurs la aceste exerciții, medicii nu au constatat nici o modificare.