Cățelușul șchiop

Care o fi opusul norocului chior? Ghinionul șchiop? Nu pun în cârca hazardului golul încasat de Dinamo, poate doar faptul că a căzut prea târziu. La cum au jucat elevii lui Rednic, era doar o chestiune de timp pentru adversari găsirea drumului spre plasă. Din păcate, timpul pentru reacție, și s-a văzut că dinamoviștii au fost capabili de o reacție vehementă, a fost prea mult prea strâns. Și campania trecută Dinamo a ratat-o din cauza unor goluri în ultimele minute, unul primit la Sofia, altul marcat dar neacordat la Marseille. Totuși, poate că până la urmă istoria se va scrie pe dos. În ’99 câinii se întorceau pe cai mari (o imagine preluată de la Circul aflat în apropiere!) de la Lisabona, în timp ce acum sunt ilustrarea perfectă a poeziei care mi-a dat inspirat titlul. În retur, Adrian Cristea ar putea să repete isprava de acum doi ani a tizului său Andrei, aflat pe vremea aia la Steaua, care a i-a servit două boabe Valenciei.
Ceva a fost supărător miercuri seara. Ceva care poate fi îndreptat, ne stă în putere. Dinamo a încercat să prindă turația maximă pornind cu motorul rece. Îmi place să cred că altfel ar fi stat lucrurile dacă s-ar fi jucat măcar două etape din liga lui Mitică. Sau măcar una plus jocurile din cupa internă. Este drept, anul ăsta Dinamo a fost eliminată deja din Cupa Timișoreana, dar este un caz particular, eu mă refer la un principiu. Dacă vrem ca echipele noastre să se bată cu șanse reale în primăvara europeană, trebuie să le creăm condiții. Dacă UEFA a creat un asemenea sistem, încât sezonul european redebutează la mijlocul lui februarie, trebuie să ne adaptăm imediat fiindcă grație aceluiași sistem noi o să cam fim prezenți de acum încolo în această fază! Argumentul “iarnă” nu mai trebuie să fie unul decisiv. Mitică să programeze returul pe întâi februarie, apoi rămâne de văzut dacă vor fi condiții improprii sau nu. Dar măcar să încercăm!
Despre joc, în câteva cuvinte. Tocmai în ideea de mai sus, Mărgăritescu a făcut două greșeli la mijlocul terenului care s-au transformat în ocazii de gol pentru adversari, una din ele salvată miraculos de Lobonț din șase metri. Pentru a obține acea agresivitate pe care și-o dorea pe benzi, Rednic a apelat din start la Bălace, dar nu a renunțat la Munteanu, plasându-l în centru. Inovația a mers, dar după schimbarea lui Pulhac s-a văzut că Bălace nu are instinct de fundaș. Se supralicitează atunci când se spune despre jucătorii de bandă, gen Bălace, Vali Bădoi, Nicoliță, Karamian, că pot juca pe orice post. Ei pot suplini fundașul lateral, însă în nici un caz nu îl vor putea face uitat. Apoi, după părerea mea, Rednic s-a pripit cu Ze Kalanga. L-a transformat în țap ispășitor fiindcă angolezul a fost individualist în atac, el căutând să se remarce în ochii gazdelor, care și l-ar dori în curtea lor. Asta nu i-a căzut bine antrenorului dinamovist, care ar fi vrut desigur mai mult de la niște contraatacuri. Însă pe faza de apărare Ze Kalanga a fost util, s-a agățat de adversar, chiar faultând la nevoie. După înlocuirea sa cu Denis Șerban, banda dreaptă a rămas în aer, lusitanii au profitat și deznodământul a fost cel pe care îl știți.
Rămâne un fapt, de ziua occidentală a îndrăgostiților, dinamoviștii n-au reușit să ne seducă. Poate și pentru că noi preferăm Dragobetele!