Categoriile de sfinți

Biserica Ortodoxă îi împarte pe sfinți în diferite categorii, după vrednicia și în mod special după slujirea pe care au oferit-o acesteia. Astfel, în rugăciunea anaforalei din Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, vedem enumerându-se, în afară de Născătoarea de Dumnezeu și de Sfântul Ioan Botezătorul, diferite cete de sfinți: „Strămoși, părinți, patriarhi, proroci, apostoli, propovăduitori, evangheliști, mucenici, mărturisitori, pustnici și pentru tot sufletul cel drept, care s-a săvârșit întru credință”.
Aproape aceeași împărțire a sfinților o regăsim și la Proscomidie, unde fiecare dintre cele nouă cete de sfinți corespunde unei categorii, de vreme ce se oferă miride speciale pentru îngeri, profeți, apostoli, ierarhi, martiri, pustnici etc.
Când spunem profeți ne referim la acei bărbați și femei sfinte care în perioada de dinainte de Hristos, de la începuturi și până la Sfântul Ioan Botezătorul, au propovăduit poporului evreu Cuvântul lui Dumnezeu și au profețit despre venirea lui Mesia. Strămoșii sunt, în principal, înaintașii lui Hristos de la Adam și ascendenții Lui direcți după trup și, prin extensie, toți bărbații sfinți ai Vechiului Testament care au trăit înainte de Hristos. Drepții sunt Enoh, Noe, Ezdra etc. Apostolii, așa cum știm, sunt ucenicii direcți ai lui Hristos, cei doisprezece și cei șaptezeci. Din această categorie fac parte și Evangheliștii, și cei întocmai cu Apostolii. Martirii sunt acei credincioși care au preferat moartea și chinul cel mai înfricoșător, de la primul martir, Sfântul Arhidiacon Ștefan, și până la noii martiri contemporani, pentru mărturisirea credinței în Iisus Hristos. Pe lângă ceata martirilor, mai este și cea a mărturisitorilor. Aceștia sunt creștinii care în perioada prigoanelor au fost târâți în tribunalele idolatre și acolo și-au mărturisit credința lor, au fost supuși la chinuri ca să se lepede de Hristos, dar pentru un motiv sau altul n-au fost uciși precum martirii. Cuvioșii sunt călugării, bărbați și femei, care au dus o viață monahală exemplară. Ierarhii și învățătorii sunt acei mari arhierei care au păstorit poporul lui Dumnezeu cu sfințenie și înțelepciune și au învățat prin viu grai sau în scris cuvântul Adevărului. În sfârșit, titlul de Părinți se dă în principal acelor clerici care s-au distins prin sfințenia vieții și prin învățătura corectă, pe care au formulat-o în scrierile lor. (Ziarul Lumina)