Siliți încă o dată să aleagă între o ciumă omologată, aflată de ani buni la putere, și o holeră potențială, care amenință să vină, românii au preferat iar să stea lejer la umbră. S-au răcorit prăvălind pe gâtlej cantități uriașe din blajina bere, în timp ce mititeii – mult mai mititei ca în anii precedenți, din motive legate de strâmtimea austerității – au sfârâit cum s-au priceput mai bine pe grătar.
Absenteismul la vot a câștigat, catedra de președinte suplinitor, ocupată oleacă de gingașul Crin Antonescu, a fost suspendată, de parcă nici n-ar fi existat. Cuminți, lucrurile s-au reîntors în anormalul care domnește fără rival la noi.
Din punctul de vedere al spectatorului care tinde la imparțialitate – ideal spre care cei mai lucizi dintre noi visează – „reprezentația continuă”, cum obișnuia să spună Ostap Bender, personajul principal din romanele „Douăsprezece scaune” și „Vițelul de aur”, scrise de nemuritorii Ilf și Petrov. Din același punct neutru de vedere, „Show must go on!”, cum îi plăcea să cânte lui Freddy Mercury, fostul gurist de neuitat al formației „Queen”.
În cele ce urmează, va ieși o cafteală ca-n filme, cu pălituri, icnete și spasme; dar nu spasmele de alea, la care sunt tare meștere Elena Udrea și Monica Ridzi. Marinarul își va încorda mușchii – dar nu mușchiul lui celebru din chiloți, cu care a prezidat până acum -, amenințările vor curge, materializându-se în confruntări sângeroase. Taberele se vor pândi reciproc, căutându-și punctele slabe, pentru a-și aplica loviturile de grație, care – ca să ne jucăm puțintel cu cuvintele – nimic grațios în ele nu vor avea.
Va fi interesant. O confruntare între două găști, nimic mai mult. Mi-e milă doar de Adrian Năstase. Săracul, abia își despacheta încet și plin de speranță bagajul, că acuma trebuie să despacheteze la loc și să-și reașeze lucrușoarele pe rafturi. În curând, în celulele vecine i se vor alătura multe cunoștințe din fosta sa viață liberă.
Reprezentația continuă ! Show must go on !
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
