Chiar așa. Câte inaugurări mai face Marius Ursaciuc? De câte ori va mai inaugura primarul din Gura Humorului piscina acoperită? Sunt întrebări pe care le-au rostit zilele trecute, cu voce tare, vreo doi colegi din presă în tolba cărora nu se mai găsea nimic de criticat.
Marius Ursaciuc a inaugurat, pe 1 mai, investițiile realizate în Parcul Ariniș din Gura Humorului, în cadrul proiectului „Popas”. Cu o săptămână înainte, investițiile respective fuseseră prezentate exclusiv jurnaliștilor, pentru ca primarul să poată da explicații pe îndelete, în liniște, fără forfota specifică unei inaugurări în toată regula, cum a fost cea de la 1 mai. Ambele evenimente au fost prezentate pe larg în presa suceveană și în ambele s-a vorbit, firesc, și despre Marius Ursaciuc. Clevetitorii de serviciu nu au putut, însă, să treacă cu vederea faptul că, la interval de o săptămână, lui Marius Ursaciuc i s-au alocat spații substanțiale în mass-media locală. Iar cele două evenimente sunt interpretate ca o încercare a lui Ursaciuc de a se promova, de a apărea în presă.
Problema este că, în materialele cu pricina, nu a fost promovat Marius Ursaciuc. A fost prezentată o realizare de excepție, un complex unic în județ și nu numai. Că, întâmplător, prin zonă a fost și Ursaciuc, artizanul acestui proiect, a fost, probabil, o coincidență.
În știu pe Marius Ursaciuc de mulți ani, iar de vreo șase ani îl știu și ca primar. Din această funcție nu a fost niciodată disperat să apară în presă. A organizat conferințe de presă din an în Paște, și numai când a avut ceva deosebit de spus. În rest, și-a văzut de treabă. Dacă și-a făcut treaba? Întrebați-i pe humoreni. Sau aruncați niște priviri prin oraș. Restul sunt prostii, răutăți ieftine.
Totuși, de câte ori va mai inaugura primarul din Gura Humorului piscina acoperită? După părerea mea, cred că ar trebui să o facă în fiecare săptămână, dacă nu poate cumva de două ori pe săptămână. Ar trebui să o inaugureze iar, și iar, și iar, până are certitudinea că nu mai este locuitor prin partea asta de țară care să nu audă de complexul de la Gura Humorului.
Nu am ascuns niciodată faptul că în privința orașului Gura Humorului sunt subiectiv. Aici am crescut, aici am petrecut cei mai frumoși ani din viață, adolescența, anii de liceu. Pentru că, indiferent ce îți rezervă viața mai apoi, consider că cea mai frumoasă perioadă a vieții o reprezintă anii de liceu. Și, mai mult, anii de liceu din perioada comunistă. Spun asta fără a fi un nostalgic al comunismului și fără a uita de toate privațiunile acelei perioade. Dar, în acei ani, de liceu, nu aveai absolut nici o grijă, nici un fel de stres. Trebuia doar să înveți și să te bucuri de viață. Și cum mai știam atunci să ne bucurăm de viață… Iar locul cel mai drag nouă era, în acea vreme, Arinișul. Până acum doi ani, Arinișul era o paragină. Fusesem acum vreo doi ani pe acolo și, credeți-mă, îmi plângea sufletul. Până nu demult aș fi spus că perioada de glorie a Arinișului a fost reprezentată de anii `80. Acum, spun, fără nici un fel de îndoială, că perioada de glorie a Arinișului de abia începe. Și, întâmplător sau nu, Marius Ursaciuc are și el un rol în toată povestea asta. S-a nimerit să fie primar când niște proiecte au plecat de capul lor prin lume, după finanțări și, culmea, le-au și obținut. Iar apoi, din dosarele care erau, s-au dat de trei ori peste cap și s-au transformat în pârtie de schi, bazine de înot, terenuri de sport etc. Și, ce chestie, când totul a fost gata, Marius Ursaciuc era tot prin zonă, tot pe la primărie, pregătit pentru inaugurări.
Poate, repet, sunt subiectiv. De fapt, sigur sunt subiectiv în privința acestui subiect. Ceea ce nu prea este o calitate. Mă consolează, însă gândul că mai sunt și prin Gura Humorului câțiva oameni la fel de subiectivi ca și mine. Vreo 15.600 …
