Câte divizii are papa?

În cadrul unei manifestări încheiate ieri și intitulată „Unire prin literatură”, academicianului Mihai Cimpoi i s-a conferit titlul de „Cetățean de onoare al Municipiului Iași”. Cu acest prilej s-a lansat și ediția a II-a, completată și revăzută, a „Dicționarului Enciclopedic Mihai Eminescu”, la care autorul a trudit mai bine de zece ani – o lucrare fundamentală, ce duce la bun sfârșit un proiect călinescian, carte singulară în cultura română și, pare-se, cea de a doua în literatura universală, unde ar mai exista o singură lucrare similară, „Dicționarul Shakespeare” editat în SUA. Cartea investighează tot ce a avut atingere cu universul eminescian, atestând originală și convingătoare viziune proprie, copleșitoare bogăție a informației, precum și interpretări care țin seama de ceea ce critica a adus nou în cercetarea pe tărâmul literaturii. Nu numai opera (poezia, proza, teatrul, publicistica) poetului de la Ipotești este analizată cu instrumente de finețe și remarcabilă capacitate de sinteză, ci și biografia, integrările tipologice și categoriale, cultura poetului, eminescologia, eminescianismul, Eminescu în celelalte arte, odiseea receptării (inclusiv anti-eminescianismul, tratat cu moderație și fără apăsate intenții polemice), edițiile în România și-n străinătate, precum și chestiunea limbii literare, unde contribuția poetului național este considerată „punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării românești” (prima ediție a fost lansată, în anul apariției, și la Suceava). La festivitatea din sala „Pogor” a Primăriei ieșene, de la care n-au lipsit academicienii Matei, Dabija, Tărâțeanu, a fost pus în circulație și volumul omagial „Drumul spre centru”, editat de Academia de Științe a Moldovei (o deslușire a titlului ar putea porni de la Eliade: „centrul este zona sacrului prin excelență, aceea a realității absolute”). Sunt peste 60 de nume în sumar: cunoscute personalități din Basarabia, România și din străinătate semnează în această carte-omagiu, închegând portretul unui cercetător într-ale literaturii care, utilizând cu echilibrată dezinvoltură instrumentarul criticii moderne, și-a construit o operă de remarcabilă soliditate, capabilă să se împlinească într-o direcție critică autoritară, într-o școală chiar. Punctul de sprijin esențial constituindu-l interpretările, clarificările și disocierile în universul operei eminesciene: „Ca om de cultură trebuia să ajung neapărat la Eminescu, el fiind cel care mi-a asigurat certitudinea că avem valori și în temeiul lor putem susține un dialog cu lumea” (dintr-un interviu aflat în sumarul volumului omagial). Eugen Simion îl vede pe autor după cum urmează: „…are figura și semnele comportamentale ale unui răzeș din epoca lui Ștefan cel Mare. Voinic, țeapăn, niciodată grăbit, cu vorbă domoală, coborât, aș zice, direct din spațiul sadovenian, pare că s-a hrănit toată viața lui cu rădăcini de stejar…” Au trecut anii, „voinicia” de altădată i-a rămas lui Mihai Cimpoi mai mult în spirit și-n priviri; găsește, totuși, energia necesară să-și scrie cărțile, să prezideze Asociația Națională a Oamenilor de Creație din Moldova, să coordoneze revista „Viața Basarabiei”, să-și îndeplinească obligațiile academice și să fie prezent, dincoace și dincolo de Prut, pretutindeni acolo unde se-ntrunește o dezbatere într-ale literaturii și-ntr-ale românității. De altfel, așa cum spunea același Eugen Simion, „Eminescu este pentru toți cei care gândesc ca Mihai Cimpoi nu numai un mare poet, dar și un stâlp de rezistență al spiritualității naționale”. Păstrând, desigur, proporțiile, aidoma îl văd și pe Mihai Cimpoi: un remarcabil critic și istoric al literaturii, și, totodată – reiau formularea ca atare, potrivindu-i-se cum nu se poate mai bine – „un stâlp de rezistență al spiritualității naționale”. Cândva, Stalin a întrebat cu maliție „câte divizii are Papa?” Translând în spațiul inter-riveran Prut-Nistru și-n vremea noastră, am putea răspunde cam așa la întrebarea oarecum similară „câte divizii a avut România în Basarabia?”: nici una… dar și multe! Diviziile Vieru, Matcovschi, Cimpoi, Dabija, Matei, Lari, Hadârcă, într-o vreme și Druță… Generali făr-de armată, dar înzestrați cu arma cuvântului, care până acum s-a dovedit și, nădăjduim, până la urmă se va dovedi, întru totul, mai tare decât kalașnikov-ul.