Câte Barcelone există?

Astă vară, când s-a finalizat telenovela transferării lui Neymar din Brazilia în Spania, îmi puneam speranțele în presupusa incompatibilitate dintre el și Messi, dacă n-a fost să-l aducem la noi, la Real. Între timp, Neymar și-a descoperit vocația de servant al Piticului, cursele lui absolut demențiale pe stânga făcând pârtie în apărările adverse și aducându-l pe Pitic parcă și mai des în poziții de marcator. Nici vorbă de „nepotrivire de caracter”, ci dimpotrivă, o colaborare exemplară, cu o eficacitate și mai a naibii decât înainte. Barcelona, chiar și fără Pep, își continuă marșul triumfal, ducând tiki-taka pe noi culmi ale posesiei mingii, ceea ce nu e deloc surprinzător: în fond, n-ai cum să aștepți altceva de la jucătorii cărora le-a intrat deja în reflex să paseze între ei până se cojește mingea. Între timp, Pep, de la care eu personal așteptam o altfel de abordare a jocului la Bayern, din moment ce jucătorii de acolo au cu totul alte caracteristici decât cei ai Barcelonei, pare să nu-și poată nici el depăși fixațiile, astfel încât, de la o etapă la alta, Bayern pare tot mai mult o copie xeroxată a Barcelonei. Culmea culmilor a fost atinsă sâmbătă, în ultima etapă din Bundesliga, în repriza a doua, când comentatorul român de la Eurosport 2 părea căzut într-un extaz total: „De două minute Bayern n-a mai pierdut mingea! Cred că bavarezii au făcut mai mult de 40-50 pase consecutiv!”. Din clipa aia, am mai numărat și eu încă 9, cu care au ajuns la vreo 50 sau 60. Nu știu ce sentimente trăiți dv., dar pe mine mă ia cu rău la inimă când îl văd pe Robben plecând în cursă și, când să tragă ori să centreze (cum știe el), se oprește, se întoarce și paseză în lateral ori înapoi. Dacă Pep a reușit cu adevărat ceva la Bayern, atunci a reușit să distrugă fiecare jucător în parte și echipa în ansamblu. Ceea ce nu-i rău deloc. Grav e că și Ancelotti a făcut la fel cu Real: s-au dus dracului contraatacurile letale, iar echipa freacă mingea mai dihai ca Barcelona și Real la un loc. Boala tiki-taka a devenit epidemică, însă nimeni nu pare a observa că dintre toate Barcelonele de pe lume numai uneia i se potrivește jocul ăsta nenorocit: chiar Barcelonei.