Impardonabilă a fost boacăna de a o numi și mai ales de a o păstra pe Gorghiu în capul PNL. Din câte aud, președintele are o slăbiciune pentru ea, dar prețul acestui sentiment – lăudabil, dar nepotrivit în cazul de față – nu-l va plăti Iohannis, ci democrația din țară. Adică noi. Va fi tragic, cu o Opoziție impotentă.
Am avut multe semnale despre alcătuirea listelor de parlamentari, dar n-am vrut să vorbesc, fiindcă era campanie. O să mă refer concret la situația lui Cătălin Moroșanu, pe care îl știm foarte bine cu toții. Membru în PNL, bucurându-se de o popularitate uriașă, care-l recomanda drept primul pe lista la Camera Deputaților, într-un județ din Moldova noastră cea plină de colb. Cu toate astea, când a venit momentul decisiv, a fost șters, pentru a le face loc altora, mai cu ungere la influență.
Astfel a fost sabotat PNL chiar de conducerea sa. O gafă dictată de sistemul pilelor liberale, o greșeală care s-a materializat în mii de voturi pierdute.
A venit și scadența. Este limpede ca un izvor de munte că prezența lui Moroșanu în fruntea listei i-ar fi tras ca un scripete și pe ceilalți, spre Parlament.
Barosanii peneliști au găsit și o scuză: că nu putea fi menținut în capul listei un bătăuș ca ăla. Că ar fi dat prost acolo. Ce imbecilitate! În primul rând, PNL trebuia să-și dea seama că Moroșanu dă rău încă de când l-au primit și ținut în partid. Când omul aducea imagine PNL-ului era bine? Atunci nu era bătăuș?
În al doilea rând, el nu este un bătăuș, că doar nu dă în cap la oameni, pe la colțuri de stradă, ca să le fure portofelul. El este un sportiv. Care practică un sport dur, de acord, dar un sport popular încă din antichitate.
Moroșanu e om cinstit și curajos, care luptă în ring pentru culorile României. Eram într-un bar din Viena, acum un timp, și toată lumea îl privea cu admirațiune. El e un model de cum se reușește prin forțele proprii.
Iar cine îl cunoaște pe Cătălin Moroșanu în particular știe că e un om foarte drăguț. Politicos, bine crescut, educat. E o plăcere să îl ai companion. Pentru politica românească, e un înger. Din această perspectivă, chiar că nu avea ce căuta acolo.