Cât trei trumpi și cinci macroni

Atacul terorist de acum câteva zile nu s-a mai purtat cu armele de foc, așa cum ne obișnuiserăm, ci la baionetă. Cu cuțitul, cu șisul. La London. Știm bilanțul provizoriu al victimelor, care se va agrava, prin răniții care își vor da sufletul în zilele următoare.
Apoi, preț de câteva zile, lucrurile se vor calma. Până la următorul atac terorist. Unde va fi el? În Belgia, în Italia, în Olanda, ori – de ce nu – într-o țară nordică? Tocmai asta e esența terorismului, că nu știm.
Umplută cu musulmani, Europa stă să plesnească. Măcar la acest capitol, țara noastră sforăie în siguranță. Subdezvoltarea are și avantaje, precum vedem. Nici teroriștii nu-și pun mintea cu noi. Suntem prea mici pentru exigențele lor.
Tocmai de aceea, de-un caraghios negru sunt mesajele de condoleanțe plecate de la oficialitățile din România. Doamne, ce oameni miloși sunt șefii țării noastre! Tăriceanu deplânge situația și-și arată pumnul flasc spre brigăzile arabe fundamentaliste, uitând că el însuși e un mic fundamentalist fără fundament… Mustața lui Dragnea se blegește în bernă, vrând să-și arate solidaritatea cu familiile victimelor.
Iohannis mai eliberează un căscat mare cât o vacanță bugetară, comandă echipei lui un comunicat prin telefon, îl semnează fără să-l citească, apoi cere de la bucătărie o porție babană de cârnați cu hrean și trei hălboaice cu bere nefiltrată. După ce la mântuie, adoarme la televizor sforăind ca un câine din rasa buldog, cu telecomanda dormind și ea, pe buricul său aureolat cu păr blond.
Tot în zilele astea, un amic de-al meu a formulat genial chestiunea arzătoare a terorismului. Genial, cum nici trei trumpi și cinci macroni n-ar fi izbutit, el a spus că marele noroc al lumii civilizate e că arabii teroriști știu doar să folosească armele, nu și să le inventeze. Atunci ar fi jale, dacă s-ar pricepe să le și inventeze.