Cât țin minunile?

În principiu, nu mai mult de trei zile. Există totuși în sport și minuni a căror durată este ceva mai mare, dar oricât s-ar prelungi aceasta, invariabil vine și ziua în care ia sfârșit. Bunăoară, echipa noastră de fotbal, Foresta, pe care cei mai entuziaști, în frunte cu mine, o și vedeam promovând după un parcurs pe care mai-mai că îl vedeam perfect, fără punct pierdut până la finalul campionatului. Numai că socoteala de acasă nu se potrivi cu cea de la aerodromul Clinceni, transmisia televizată de ieri având drept coloană sonoră vâjâitul de motoare de avion, de puteai crede că se joacă la Wimbledon sau Flushing Meadows dacă n-ai fi văzut tribunele absolut pustii, specifice peisajului fotbalistic mioritic. Așadar, după ce la Râmnicu Vâlcea am câștigat cu foarte mult noroc, după un joc absolut modest, ieri, jucând încă mai prost în apărare, minunea s-a fâsâit. Există și explicații logice, cum ar fi aceea că după ce ai un noroc absolut porcesc, că după ce tragi aiurea, spre capătul peluzei, iar mingea se lovește de adversar și ricoșează numai bine ca să înscrii golul al treilea, în loc să profiți în continuare de balamucul din apărarea ălora, tu, echipa norocoasă, te apuci să-ți bați joc de o căruță de ocazii. Nu este permis, dacă ești chiar jucător de fotbal, să ratezi de nu știu câte ori față în față doar cu portarul, inclusiv în formula de doi la unul, când și doi orbi ar fi rezolvat cumva treaba, făcând 4 – 1. În loc de acest scor pe deplin plauzibil până la un moment dat, am ajuns să tremurăm ca ultimii fraieri în ultimele minute, rugându-ne ca cele trei primite între timp să nu devină patru, chestie care ne-a vâjâit pe la… bara din dreapta, câțiva centimetri lipsind pentru ca rușinea să fie deplină. Spre deosebire de celelalte meciuri, de data asta n-am avut nici portar, faza egalării arătându-ne un domn care până se ridică și se-ntoarce de pe o parte pe cealaltă se poate termina turul de campionat. Cât privește ideea de a se da lovit după întâmplare, aceasta a fost de-a dreptul hazlie, omul hotărându-se cu greu de care parte a organismului să se țină și să se frece. Cred că a ales finalmente greșit dreapta, presupusa lovitură putând fi eventual doar pe stânga.