Delegația Permanentă a PNL, în ședința din 2 septembrie a.c., a decis excluderea din partid a doi deputați, Mona Muscă și Ioan Ghișe – ambii pentru colaborări cu Securitatea.
Cele două cazuri sunt diferite. În astfel de situații, numai instituțiile pot da verdicte certe. Noi, oamenii, putem avea doar opinii. Personal – am mai spus-o -, ce mi s-a părut mai grav în cazul Monei Muscă este faptul că ea nu a găsit, vreme de 15 ani, timp pentru un fel de „spovedanie”. Dată fiind calitatea dnei Muscă în a-și atrage simpatii, nu mă îndoiesc că, dacă ar fi recunoscut vreodată acest fragment umbros din propriul trecut, ar fi fost iertată. Ce ne facem, însă, cu dl Ghișe? Fost parlamentar și fost primar – în două mandate – al Brașovului, Ghișe a recunoscut singur, încă de pe la începutul anilor ’90, că a avut de-a face cu Securitatea – tot în chestia urmăririi unor străini. Așadar, în fața conștiinței proprii Ghișe este mântuit. În momentul în care l-au ales primar sau când l-au retrimis în Parlament, în noiembrie 2004, brașovenii știau acest detaliu din biografia concitadinului lor.
Totuși, în dezbaterea din PNL cele două cazuri au fost puse laolaltă. Cum era de așteptat, presa a tras concluzia că Ghișe a fost un fel de victimă colaterală a „cazului Muscă”, că deputatul de Brașov a fost sacrificat numai pentru ca deputata de București să nu fie singura exclusă. Aproape la unison, analiștii au spus că nu a fost vorba de o „măsură etică”, ci de o „decizie politică”.
Mai exista o soluție: amânarea acestei decizii privind excluderile până în ianuarie viitor. Hotărârea PNL-ului de a renunța la serviciile celor care au servit vechea Securitate, personal, mi se pare binevenită. Deocamdată, doar partidul liberalilor este în această situație – celelalte preferă un ton mai scăzut în discutarea temei și chiar par a pune, atunci când în ograda lor apare vreun caz, „batista pe țambal”. Dar, din păcate, s-ar putea ca mai multe nume de politicieni sau parlamentari să iasă pe tapet în lunile următoare, din toate partidele. Pe măsură ce mai multe dosare vor fi investigate, s-ar putea ca surprizele să se țină șnur (vezi cazul universitarului Sorin Antohi, care a preferat, alaltăieri, să recunoască singur decât să fie dat de gol). În acest caz, după ce hopul cu admiterea în UE va fi trecut, clasa politică și societatea civilă ar fi putut declanșa o veritabilă dezbatere națională referitoare la cei care au colaborat cu Securitatea. Ce facem cu ei? Mazilire sau iertare? Caz în care Mona Muscă ar fi putut fi doar o persoană dintr-un grup de potențiali excluși sau potențial iertați.
Așa, mie mi se pare că ea a fost victimizată (este ceea ce am spus colegilor liberali în ședința din 2 septembrie), iar Ghișe a fost pedepsit mai aspru decât merita. Rămâne de văzut cât va câștiga PNL din această mișcare – nu numai în planul imaginii, dar și al coeziunii interne.
