Cât costă un titlu?

Iată că acum, după ce ne-am luat un pe deplin meritat adio de la cupele europene, încep să iasă la lumină și explicațiile adevărate ale comportării absolut jenante ale tuturor echipelor noastre. Astfel, ieri, „Gazeta sporturilor” relatează o discuție între doi dintre patronii din fotbalul nostru despre „scoruri”. Nu, n-am pus din greșeală ghilimelele. Iar asta este cu adevărat drama fotbalului românesc: în loc să vorbească despre scorurile de pe tabelă, ei alcătuiesc, de zeci de ani, un fel de mercurial conform căruia se fixează prețurile minimale ale victoriilor și egalurilor comandate (și adjudecate!) prin negociere directă cu banda alcătuită din arbitri. Faptele nu sunt nici noi, nici surprinzătoare pentru cei care știm ceea ce se petrece în subteranele fotbalului. Și nici măcar nu putem spune că deținem acest monopol penal, din moment ce scandaluri legate de vânzările de meciuri au izbucnit în mai toată lumea, Italia (campioana mondială!) fiind cel mai des implicată și citată ca exemplu. Deosebirea ar fi că în Italia, măcar o dată la douăzeci de ani, mai pocnește câte un buboi, iar atunci se întâmplă și chestii normale în context: echipe retrogradate, desființate sau băgate în faliment, conducători de cluburi și de federație plecați la pârnaie, suspendări pe viață și sinucideri. Lucruri firești, arătând că dincolo de conspirații mai există și lege. La noi, mai mult de un scandal de presă nu se întâmplă. Vă dau și continuarea: cei doi implicați (era să scriu „inculpați”, dar nu e cazul!) vor nega vehement, vor zice că ziaristul ăla e un porc care urmărește destabilizarea cluburilor ălora (eventual la comanda adversarilor) și, desigur, a întregului fotbal românesc, apoi îi vor apăra ca pe mame pe arbitrii ăia pe care tot ei îi înjură etapă de etapă (atunci când nu le iese negocierea), vor amenința și cu chemarea la Tribunal (de care, de fapt, când aud, îi ia cu rău d-acela mareele!), iar campionatul va intra în pauza de iarnă când, la un șorici și niște caltaboașe (chiar așa!) se vor stabili strategiile conform cărora aceleași echipe de râsul planetei ne vor face din nou, la anul, de râsul Europei. Iar ziariștii? Dă-i în mă-sa, oricând „îi facem de la brâu în jos”, cum zicea un clasic dintre oneștii „oameni de fotbal”.