Sistemul sanitar românesc este subfinanțat. Dacă ajungi (Doamne ferește!) la spital, trebuie să vii de acasă cu medicamente. Asigurările de sănătate pe care le plătim la stat par să asigure doar un loc de cazare într-o instituție spitalicească, în caz de îmbolnăvire. Pentru restul, adică cele necesare pentru ca să scăpăm de boală, trebuie să alocăm venituri suplimentare. Toate astea se știu. Nu e nimic nou în ceea cea am pus până acum. Ne-am aștepta ca, în aceste condiții, fiecare spital să caute soluții pentru a-și atrage venituri suplimentare sau pentru a reduce cheltuielile. Alte soluții decât punerea pe liber a unor oameni. Când colo, în ceea ce privește Spitalul Județean Suceava, ce constatăm? Că s-au luat unele măsuri care parcă urmăreau exact contrariul, adică nu cumva să încaseze spitalul mai mulți bani. Niște aparate primite de Spitalul Județean Suceava de la Ministerul Sănătății, patru la număr, dintre care unul (mamograful) unic în sistemul spitalicesc din județ, au fost date în comodat unui medic privat. Medicul nu a plătit nici un ban spitalului, dar a încasat de pe urma exploatării acestor aparate peste 15 miliarde de lei, în ultimii 4 – 5 ani, bani care reprezintă doar sumele plătite medicului privat de Casa de Asigurări de Sănătate. La acestea se mai adaugă, bineînțeles, și ceea ce a încasat medicul din taxele plătite direct de cei care s-au prezentat la cabinet. O grămadă de bani, chiar dacă ne rezumăm doar la cele 15 miliarde. Dacă aparatele respective nu ar fi fost date în comodat, Spitalul Județean ar fi încasat mai mult de 15 miliarde de lei, căci, din câte am înțeles, altul este cuantumul sumelor care se decontează de Casa de Asigurări pentru unitățile statului.
Credeți sau nu, există mai mulți medici privați, și nu doar în municipiul Suceava, ci și în alte localități din județ, care au primit în comodat diverse aparate de la unitățile spitalicești din zonă. Iar din toate aceste afaceri, spitalele au pierdut bani grei. În cazul Spitalului Județean Suceava, cel puțin 15 miliarde de lei (asta în ipoteza, absurdă, că nu s-a fi încasat nimic în plus în afara banilor primiți de la Casa de Asigurări).
Cineva din conducerea Spitalului Județean îmi explica, zilele trecute, că aparatele au fost date în comodat pentru că spitalul nu avea specialiști. Penibilă scuză. Dacă era adus un specialist și angajat chiar pe bani grei, pun pariu că tot mai rămânea spitalul cu ceva profit. Niște bani să mai cumpere măcar niște algocalmin, antinevralgic sau ce mărunțișuri o mai fi fost nevoie. Care este adevăratul motiv pentru care s-a renunțat la aceste aparate și ce stă în spatele acestei decizii, încă nu știm. Sper, însă, că vom afla. Până una alta, actualul director al Spitalului Județean, Costică Dăscăliuc, are sarcina de a inventaria toată aparatura pe care o are spitalul în dotare, pe hârtie, de a o identifica și de a o aduce unde îi este locul. Sarcina lui Costică Dăscăliuc nu este deloc ușoară. În capul lui se sparg acum toate, deși aceste probleme au apărut în urma unor măsuri luate cu ani și ani în urmă. Rămâne, însă, de văzut dacă domnul Dăscăliuc va avea curajul să ceară socoteală celor care au dat pe ochi frumoși aparatura spitalului.
