Pasiunea unui om de afaceri din București a dat naștere unui proiect inedit. Case țărănești vechi de peste 100 de ani, unele chiar de acum două secole, au fost recondiționate și transformate în pensiuni pentru toți cei care doresc să trăiască precum bucovinenii de altădată. Pentru a-și vedea visul împlinit, Dumitru Grigore a așteptat cinci ani, perioadă în care a cumpărat mai multe case țărănești din zona Breaza, dar și alte bunuri folosite de țărani în trecut, de la cămăși populare și bundițe până la războaie de țesut sau lăzi de zestre. Când meșterii au terminat de refăcut casele aduse din vârf de munte și când totul a fost pregătit pentru a primi musafiri, proprietarul a decis să deschidă acest colț al trecutului. Pentru că afacerile de la București nu-i lasă la dispoziție prea mult timp pentru a sta la Breaza, afacerea este condusă de Viorica Macovei, o femeie din sat care, la 59 de ani, a devenit manager peste câteva hectare de teren, șapte case foarte vechi, câteva iazuri cu păstrăvi și mai multe animale care asigură mâncarea turiștilor.
Refacerea caselor, o muncă dificilă și scumpă
Cele șapte case țărănești care se află în complexul de pe Pârâul Negri din Breaza au aparținut localnicilor încă de pe vremea ocupației austro-ungare. În timp, o parte dintre case au rămas pustii, după ce oamenii au plecat din sat, așa că achiziționarea lor nu a reprezentat o problemă. Mai greu a fost însă găsirea unor meșteri care să se priceapă în arta recondiționării. Dumitru Grigore recunoaște că s-a izbit de mai multe greutăți decât s-a așteptat.
„Lucrările de restaurare au fost dificile și scumpe. Am întâmpinat probleme de la transportul caselor și până la a găsi meșteri în arta lemnului și sobari pricepuți. Am dorit să facem și un muzeu cu tot ceea ce se găsește în această zonă, dar jumătate din bunurile pe care le-am adunat de-a lungul timpului fie au dispărut, fie nu mai puteau fi folosite”, a spus Dumitru Grigore.
Sobe în care turiștii pot coace pâine
Chiar dacă în interior există încălzire centrală, apă curentă și toaletă, stilul rustic nu este știrbit aproape deloc. Fiecare din cele șapte case are și câte o sobă funcțională.
„Fiecare sobă a fost reconstruită exact cum le-am găsit în case. Turiștii care vin aici pot aprinde focul și chiar pot coace pâine sau cartofi. Am vrut ca totul să fie exact ca acum o sută de ani și cred că am reușit”, a spus Viorica Macovei, femeia care a pus mult suflet în acest proiect. Managerul afacerii de la Breaza a adăugat că turiștii pot intra în atmosfera de altădată și prin intermediul șezătorilor care se organizează periodic și la care participă femei din sat.
„Oamenii de aici au fost bucuroși că cineva dorește să readucă în actualitate ceea ce se întâmpla acum 100 de ani. Așa se face că o parte din obiectele care sunt aici au fost cumpărate, dar altele au fost donate”, a mărturisit Viorica Macovei.
Casă veche de două secole
Din cele șapte case refăcute, șase din ele oferă câte două locuri de cazare, iar una se adresează unui număr de patru persoane. Este și casa cea mai veche, de acum 200 de ani. „În această casă au crescut 16 copii și a aparținut lui Oristide Macovei, zis Tito. E cea mai mare casă din cele șapte pe care le avem”, a explicat Viorica Macovei.
În această casă, în care camerele de dormit sunt la etaj, la fel ca și în celelalte cazuri, la parter se află o sobă, un război de țesut, o ladă cu zestre și două mese mari. Pe jos sunt așternute țoluri făcute de mâna femeilor din Breaza, iar pe pereți sunt ștergare cu motive populare și scoarțe. Iar pentru clienții care nu vor să uite cu totul de lumea actuală, fiecare casă este dotată cu televizor conectat la rețeaua de cablu.
Cazare cu trei mese pe zi
În ciuda investiției uriașe făcută, de aproximativ 10 miliarde de lei vechi, proprietarul a stabilit prețuri modice pentru turiștii care trec pragul caselor. Pentru o noapte de cazare, o persoană trebuie să plătească 70 de lei, sumă în care sunt incluse și trei mese pe zi. Mâncarea provine, în cea mai mare parte, din gospodăria proprie. „Armata” de 10 porci, 10 vaci și găini asigură carnea, laptele și ouăle necesare, iar din cele trei iazuri se scot păstrăvi. În „dotare” mai există și o stână, în care pe timp de vară se prepară produse specifice. Ca posibilități de recreare, turiștii pot alege să meargă la herghelia Lucina sau la mănăstirea Orata, iar iarna plimbările cu sania sunt obligatorii.
Cum s-a născut proiectul
Proiectul de pe Pârâul Negri din Breaza trebuia să existe în alt colț al țării. Originar din Dâmbovița, Dumitru Grigore a încercat inițial să facă ceva similar la el acasă.
„Aici tradițiile nu se mai păstrează ca în trecut. Cu ajutorul unui prieten din Fundu Moldovei am venit în vizită. I-am văzut pe oameni ieșind de la biserică în costume populare și asta m-a făcut să mă decid pe loc să investesc aici. Am un respect foarte mare pentru oamenii din Breaza și Fundu Moldovei, pentru tot ce înseamnă istorie și tradiții populare”, a mărturisit Dumitru Grigore.
Și pentru că s-a îndrăgostit de Bucovina, Dumitru Grigore a decis să investească într-un al doilea „parc” de acest gen. Alte șapte case țărănești au fost cumpărate și urmează a fi aduse „la viață” la Orata, în comuna Fundu Moldovei, pe un teren donat de un localnic.
Locuri de joacă din lemn
Pentru copiii care vin împreună cu părinții la Breaza a fost gândit un mic spațiu de joacă. Toboganele, leagănele și căsuțele sunt toate din lemn și au fost șlefuite de meșteri locali, probabil imitând ceea ce exista acum câteva sute de ani.
