Există atât de multe tradiții asociate căsătoriilor încât, uneori, ne întrebăm cine a avut o minte suficient de visătoare să le născocească. Dar, având în vedere semnificația originală a „căsătoriei” (cu sau fără un serviciu bisericesc), ceremonia în sine reprezintă o treaptă pe scara evoluției generațiilor.
În trecut, căsătoriile erau „aranjate” între părinți încă de la nașterea viitorilor miri, pentru formarea unor alianțe mai puternice între proprietarii de terenuri sau între familiile regale. Ceremonia de căsătorie presupunea, printre altele, și o petrecere cu mâncare și băutură din plin. Acestea reprezentau un semn de bunăstare pentru familia miresei, precum și pentru invitații care luau parte la eveniment. Până acum nu găsim nimic diferit față de nunțile din zilele noastre. Însă, după petrecere, cuplul proaspăt căsătorit era condus într-o încăpere ferită de privirile curioșilor, unde căsătoria trebuia să se consume. Mireasa era acompaniată de câteva însoțitoare, care în zilele noastre sunt asociate „domnișoarelor de onoare”. Acestea aveau grijă ca patul mirilor să fie decorat cu diverse simboluri ale fertilității.
De asemenea, tortul, vinul, florile și chiar boabele de orez au avut inițial rolul de ofrandă adusă zeilor păgâni. În zilele noastre, o singură divinitate supremă binecuvântează căsătoria și casa mirilor.
(Click News)

