Căsătoria, între Rai și Iad (IV)

Motto. ”Când vorbesc cu bărbați însurați, am impresia că toți trăiesc cu aceeași femeie.”
Loterie.„Căsătoria nu este o loterie. Aceasta din urmă – loteria – îți oferă, totuși, o șansă.” Aur. „Părul blond, ca de aur, al acestei frumoase tinere este pentru tine la fel de atrăgător pe cât este pentru ea sigiliul galben, ca de aur, al cardului tău bancar.” (Murphy). Divorț. (scump, doamnă, scump!). ”CEO-ul și co-fondatorul Amazon, Jeff Bezos, a rămas cu 75% din companie, după divorțul de romanciera MacKenzie Bezos, care a păstrat 4% din gigantul retailului online american și care și-a cedat, totuși, toate drepturile de vot fostului ei soț. Fosta soție a fondatorului Amazon a susținut că a luat această decizie pentru a asigura continuitatea companiei. Cei doi au făcut publice detaliile financiare ale divorțului, pe Twitter, în postări publicate pe conturile personale, la aceeași oră. El a fost foarte elegant, descriind-o pe fosta soție (cea înșelată de el)… ca având toate calitățile din lume. Unele s-or mai fi tocit, nu?… Zic și eu… dacă i-a găsit înlocuitoare…Dar el, cavalerește, a greșit, a plătit! Chiar și după soluționarea divorțului, Jeff Bezos îl întrece pe Bill Gates în topul miliardarilor lumii. Fondatorul Microsoft rămâne astfel pe locul al doilea, cu o avere cotată la 96,5 miliarde de dolari. MacKenzie Bezos și-a cedat și participația la publicația Washington Post și cea la Blue Origin, compania prin care CEO-ul Amazon dorește să construiască rachete. MacKenzie Bezos – femeia supărată! – a fondat Amazon alături de soțul ei, la doar un an după ce s-au căsătorit, în 1993, iar în primii ani a jucat un rol important în extinderea firmei. În ultimii ani, aceasta s-a retras, concentrându-se mai mult pe acțiunile caritabile. Cuplul are patru copii.” (Catchy) Divorț. Metoda legală de a continua o relație de care erai sătul până-n gât. Trecerea voluntară de la guvernare în opoziție – la români – este cam același lucru. Căpătâi. O „carte de căpătâi” ne zice, ne recomandă, un autor canadian, Jean-Marie Pompart (!?) (adică…„le livre de chevet”, scrie el în original, sintagmă căreia eu i-aș găsi mai degrabă traducerea, mai potrivită, aici, „cartea de pe noptieră”, deoarece prin chevet – la origini: bârnă, grindă, talpa casei – francezii definesc cartea fundamentală a unui om – Biblia, de pildă – și nu lectura ta preferată, cea ținută aproape, recitită cu delicii… este „acea carte care îi ajută pe bărbații și pe femeile tot mai singuratici ai acestei epoci egoiste și reci să se masturbeze mai lesne”… Așa crede canadianul. Definiția e acceptabilă, dar numai dacă înțelegem prin „autosatisfacere” nicidecum „manopera” fizică (doar există pentru asta alte producte mai eficient stimulatoare ale cortexului unui om solitar, precum filmele porno), ci o extindem la zona plăcerii lecturii, etern onirică, imaginativă. Cea a bucuriei de a te reîntâlni cu scrierile „primare”, care te pot bucura, repetat, până la „orgasm”. La o primă, rapidă selecție, eu m-aș „satisface” până la epuizare cu titluri precum „Robinson Crusoe”, „Amintiri din copilărie”, „Momente și schițe”, cu „perlele” de gândire ale unor Noica, Țuțea, Păstorel…Căsătorie.1. Asociație foarte frustrantă, cel puțin din punct de vedere sonor. În primul an el vorbește, iar ea ascultă. În al doilea, rolurile se inversează. Începând cu al treilea an, țipă amândoi și ascultă doar… vecinii. 2. După norocul fiecăruia, este fie un corn al abundenței, fie o abundență de coarne. 3. „O funie groasă ce strânge, progresiv, gâturile a doi sinucigași consensuali și simultani” (A. Hebert). 4. Legea căsătoriilor militare, în vigoare la noi în perioada antebelică, solicita avizul preliminar al șefilor ofițerului cuprins de pofta însurătorii, cât și afișarea prealabilă, în public, a intenției matrimoniale. Acesta a fost, de fapt, declicul ce a determinat evadarea-dezertarea, rușinoasă – după mândria Casei Regale, romantic-tinerească după mine –, la Odesa, a ofițerului Carol, pentru săvârșirea căsătoriei lui cu Zizi Lambrino. Ulterior – bazat pe procesele din anii ’50, când absolut toți „eroii” poveștii erau în sărăcăcios (?) exil, procese judecate la Paris și apoi Lisabona –, nepotul Paul susține că bunica lui, Zizi, dorea exclusiv recunoașterea paternității fiului Carol-Mircea (am asistat, accidental, la înhumarea sa în cimitirul Mănăstirii Cozia, aflându-mă la Călimănești, în concediu). De fapt abandonata Zizi dorea doar mai mulți bani în schimbul tăcerii ei, pretenție justificată în fond de „amnezia” Casei Regale de a-i plăti cash, cum promisese, compromisul… Bietul Paul – cu prunc botezat de Băsescu, spre supărarea Casei Regale – jinduiește ipocrit nu atât la recunoaștere monarhică, cât la obținerea unor întinse suprafețe păduroase pe la Broșteni și Crucea, deși e dovedit că uncheșul (tatălui) său, Nicolae, fratele lui Carol, predase statului averea silvică din Valea Bistriței, contra unei juste răscumpărări…Ne vom ocupa la nevoie și de acest „pomanagiu și impostor silvic”. Ca să revin la strictețea regulamentului însurătorii ofițerești, notez că el impunea pretenția de-a dreptul absurdă, azi, ca mirele „să probeze cu acte onorabilitatea miresei”… Dumnezeule, aș zice, de unde să aduc adeverință că aleasa mea nu-i o…? Iată, cred, sursa obiceiului ca mulți ofițeri mai „copți” să prefere a se recăsători cu prostituate – devenite, spun bătrânii, soții și mame perfecte – după ce, în prima tinerețe, se însoțiseră, regulamentar, cu cuminți fete de familie, cu anoste, dar salvatoare aducătoare ale „fondului de garanție” bănească impus oricărui aspirant la gloria militară…Celibatar.1. Bărbat dependent fie de sex, fie de internet, fie… divorțat. 2. Un individ care a ratat ocazia de a fi nefericit și șansa de a face nefericită o femeie.