Căsătoria (8)

Motto. „Toate problemele conjugale pornesc de la faptul că femeia vrea să domesticească o… pasăre călătoare.” (Liselotte Pulver)
Glumă. „Reputația mea de afemeiat este o glumă care m-a făcut să zâmbesc amar în toate cele zece mii de nopți petrecute singur.” (Leonard Cohen) Gropar. O meserie fără viitor: e una dintre puținele în care… nu-ți poți fideliza clienții. Haram. Arhaism de origine turcească pentru cuvinte mai nou apărute, precum ilicit, dobândit fără merit și fără efort. Interesant este că, pe la 1800, frica de Dumnezeu, altoită pe fatalismul nostru mioritic, îi făcea pe cei ce furau încă timid, adică pe – să zic – pionierii delapidării moderne, să considere pierderea pomenii nu atât o pedeapsă, cât o izbăvire, o ușurare, o formă de iertare a păcatului lăcomiei. Căreia îi dă glas Anton Pann: „Banii câți cu nedreptate câștigați ușor i-am pus / După cum haram veniră astfel de haram s-au dus”. Ce vremuri…
Hărțuire(sexuală). Infracțiune care se petrece atunci când un bărbat îi vorbește porcos unei femei. Se pedepsește – în funcție de legislația fiecărei țări – cu amenzi usturătoare ori cu pușcăria. Când o femeie vorbește porcos unui bărbat aceasta se consideră a fi o invitație, o ofertă. Se taxează – funcție de serviciile oferite – cu prețuri între 10 și 100 de euro. Holtei. În 2016, în România s-au înregistrat cele mai puține căsătorii din ultimii 60 de ani: doar patru români dintr-o mie și-au pus pirostriile. Motivele nu sunt doar de ordin financiar și locativ, ci și moral, de comportament: tot mai mulți tineri refuză limitările „celulei de bază” în favoare unor relații în rețea, prielnice opțiunilor deschise, multiple. Probabil că și ei se vor căi – dar singuri, nu în doi – căci antica axiomă-paradox nu iartă pe nimeni, indiferent de opțiunea lui/a ei: însoară-te și te vei căi, nu te-nsura și te vei căi…
Hoț. Nu garantez veridicitatea afirmației, dar îmi place presupunerea: se pare că limba română este singura în care acest cuvânt are și o conotație pozitivă, laudativă, de alint. Hulire. „Marcu Ascetul zicea: să cumpărăm cu aur ocările și prigonirile ce le pătimim de la oameni. (…) Patristica zice: să consideri hulirea ca pe o laudă și lauda ca pe o hulire. Și atunci ești cu adevărat om îmbunătățit. (…) Nu există adversari, ci numai nevroze. Adică: pe omul care te lovește să nu-l privești ca pe un dușman; ci acela este o biată victimă a unei nevroze; el are nevoie de ajutorul tău. Dacă vei gândi astfel, vei dobândi un mental invulnerabil, nu te va atinge hula, nu te va otrăvi blasfemia, nu te va dezechilibra prigoana.” (Vasile Andru)
Jalnic. „Eu o înțeleg bine, ca femeie: să fii obligată să iei de bărbat pe unul ca el, neiubit, după ce ea a fost îndrăgostită de tine, e ca și cum ar trebui să bei apă după ce ai savurat, în tihnă… să spunem, marsala” (Claudia Cardinale în „Ghepardul”, 1963). Japiță. Nume codificat dat practicantelor amorului tarifat într-un raport secret înaintat de M.I., în martie 1964, lui Dej. Dosarul constata – pe fondul relativei „liberalizări” specifice începutului deceniul șapte – creșterea cu 100%, față de 1961, a bolilor cu transmisie sexuală și critica totodată evidenta „descompunere morală” a tinerilor epocii, stimulată, între altele, de sistemul mixt de învățământ, de ceaiurile dansante și de taberele de tineret ori de alte acțiuni cultural-sportive care conturau un mediu social „propice libertinajului sexual și comentariilor ostile la adresa patriei și partidului”. Țintele preferate ale numeroaselor „japițe” – între care eleve minore, studente, dar și femei fără ocupație – erau diplomații și turiștii străini, abordați „fără teamă” în barurile și restaurantele Capitalei. Unii din acești „clienți” se arătau încântați de „dezghețul sexual” bucureștean, lăudând „progresul impresionant făcut de România, în ultimii ani în privința liberalizării moravurilor”. Alții, surprinși de „prețul sexului” de la noi, se lăudau că „româncuțele pot fi ușor cumpărate cu câteva țigări și o pereche de ciorapi”.
Jolie(Angelica). Ce frumoasă declarație a făcut – iată un frumos pleonasm! – frumoasa Jolie! „Îmi plac femeile și m-am iubit cu câteva femei. Dacă ești femeie și visezi plăceri intense, află că numai o femeie va ști să ți le ofere!”. Dar tu ce faci acolo, domnule Pitt? Ești tu, Brad ori… salcie plângătoare? Jucărie. Gadgetul sexy în formă de falus („godemiche”, în franceză) vine din limba latină, în care „gaude mihi” înseamnă „bucură-mă”. Juisări (greviste). Vânzările pastilei Viagra au „explodat” în timpul grevei de două luni ce a „paralizat” – dar, iată, se pare că nu „tot ce mișcă” – Venezuela. Ai probleme, ești furios pe „impotenții” de la Putere: fă sex ! Amorul, distracția săracului, are, iată, o funcție socială compensatoare. Pfizer a vândut în acea perioadă de maximă „excitație socială” peste 6 milioane de pilule albastre!
Justiție.1. Justiția este ca Sfânta Fecioară. Dacă nu apare – măcar unora dintre muritori – din când în când, se instalează îndoiala. La acest capitol, se pare că românii devin tot mai… atei. 2. Se întâmplă – și nu o dată – ca hazardul, întâmplarea să împrumute aparența, chipul dreptății, al actului de justiție, umană ori celestă. 3. „Justiția imanentă este rareori… iminentă” (P. Dac)
Lampă. Pentru ca ea să nu se stingă, e suficient ca tu să nu uiți să picuri în ea, din când în când, puțin ulei. Așa ne povățuiește un proverb african. Nu altul este mecanismul de funcționare și modul de întreținere al atracției trupești într-un cuplu de lungă durată. Lanternă. În casta poezie a Evului de Mijloc, termenul simboliza „organul central” al femeii. Pe care, după un îndelungat „asediu”, galantul amant trebuia să-l descopere, seara, sub (prea) multele veșminte, cu ajutorul unei lanterne (o lumânare cu abajur).