Casă transformată în depozit de muzică

– Sorin Dorneanu este cel mai mare colecționar de albume de muzică din județ și, probabil, din țară
– Are adunate, în apartamentul său, peste 40.000 de albume, pe CD-uri, discuri de vinil sau benzi de magnetofon, cu muzică de aproape toate genurile și din toate timpurile
Înconjurat de muzică. Un sucevean strânge de mai bine de 40 de ani albume de muzică. Apartamentul în care stă este ticsit cu peste 40.000 de albume, fiind un adevărat depozit. Biblioteca, rafturile, dulapurile, chiar și șifonierul soției, sunt umplute cu CD-uri, discuri de vinil sau benzi de magnetofon. Cum nu mai are loc, își așează albumele și pe jos, continuând săptămânal să-și sporească „depozitul”. Este cu siguranță cel mai mare colecționar de muzică din județ și, probabil, din țară. Modest, se ferește să afirme că este românul care are cea mai mare colecție de muzică, deși recunoaște că a mai văzut colecții, însă nici una atât de mare ca a sa.
– „Toată viața am investit bani în muzică”
Sorin Dorneanu, astăzi inginer hidrotehnist, a ajuns la vârsta de 55 de ani. Stă împreună cu soția într-un apartament cu trei camere din municipiul Suceava.
Cine pășește pentru prima dată în casa lui nu are cum să nu rămână impresionat. Oriunde te-ai așeza și în orice direcție ai privi, nu vezi decât vrafuri de CD-uri și discuri. Dacă îl întrebi de colecție, ai un partener de discuție excelent.
„E greu de spus exact cât de multă muzică am strâns. Am ajuns la faza în care nu mai număr albumele. Mai cumpăr, mai scot de pe internet, am sigur pe puțin 40.000 de albume”, spune colecționarul.
Își aduce aminte că s-a îndrăgostit de muzică după ce tatăl său a adus în casă un magnetofon. A fost imediat cucerit de aproape tot ceea ce însemna muzică la acea vreme. A început să înregistreze piese de la posturile de radio străine, făcându-și astfel propria sa colecție de muzică. „Înregistram muzică pentru că îmi plăcea să o ascult. Aveam magnetofon, fetele trebuiau să danseze ceva interesant, pe un rock, un Beatles, nu ce dădeau ai noștri pe la radio”, rememorează Sorin Dorneanu.
Își aduce aminte și de momentul în care și-a cumpărat primul disc. „Adamo, în concertul de la Olympia, din 1965. Țin minte și acum că am dat 150 de lei pe acel disc”, povestește emoționat Dorneanu. Încet, încet, a început să adune disc după disc. În fiecare lună a băgat câte jumătate de salariu în muzică. Prietenii și cunoștințele, care îi cunoșteau pasiunea, îi făceau cadouri numai discuri. Când a avut prilejul să meargă în străinătate și-a luat genți întregi de compact-discuri noi, dar și la mâna a doua. Așa a ajuns astăzi să numere 3.000 de discuri de vinil, alte 3.000 de benzi pentru magnetofon, vreo 8.000 de compact discuri originale, și în jur de 25.000 de benzi și CD-uri înregistrate.
„Toată viața am investit masiv bani în muzică. Nu știu câți și nici nu vreau să calculez. Poate o vor face urmașii”, spune mândru colecționarul. Ne-a povestit că în anii ‘60, un disc de vinil costa 150 de lei, în timp ce în anii ’80, înainte de revoluție, un disc ajunsese să coste 400 de lei.
– „În șifonier la nevastă-mea nu mai sunt haine, sunt viniluri”
Cum albumele s-au tot adunat, Sorin a început să aibă probleme cu spațiul. A trebuit să-și depoziteze muzica și în camera fetei (plecată acum la București) și a soției.
„Tot timpul am probleme, că nu mai am unde să-mi așez discurile. În șifonier la nevastă-mea nu mai sunt haine, sunt viniluri”, povestește amuzat colecționarul. Dacă și-ar propune să asculte toată muzica, probabil i-ar trebui vreo 10 ani de audiție permanentă. Obișnuiește să asculte piesele proaspăt scoase de pe internet, însă adesea i se face dor de piese vechi, pe care le scoate imediat de la „naftalină”. Melodiile descărcate de pe net nu sunt însă ascultate, așa cum se obișnuiește, pe calculator. Sorin inscripționează CD-uri cu piese aparținând unei singure trupe. Creează practic un album personal, de pe care nu lipsește o poză cu trupa respectivă și lista melodiilor ce pot fi ascultate.
Încercăm să aflăm ce gen de muzică iubește cel mai mult. „E greu de spus. Îmi plac multe genuri. Îmi place rock-ul, îmi place blues-ul, jazz-ul, muzica românească veche, muzica folclorică românească sau din alte țări, muzica contemporană cultă”, mărturisește Sorin Dorneanu.
Deși strânge mai tot felul de muzică, nu vrea să audă de manele sau alte genuri promovate pe piață intens în ultima vreme.
– Îți găsește imediat orice trupă vrei să asculți
La un moment dat ne spune că poate găsi în câteva minute orice album sau trupă pe care vrea să o asculte. „Noaptea, dacă mă scoli la 2 sau 3 și mă pui să scot un CD, îl scot”, ne spune Sorin Dorneanu.
Ca să ne convingem, îl supunem la un test. Îi cerem să ne scoată discurile de vinil cu trupa Iris. Se îndreaptă țintă către unul dintre dulapuri și în mai puțin de un minut ne arată cinci albume din anii ‘80 scoase de legendara trupă. Pe cele mai noi nu le are, pentru că le consideră slabe.
De altfel, are o dezamăgire în ceea ce le privește pe marile trupe de rock din România, ce rezistă în prim plan de decenii. „Trupele vechi, care au ținut sus stindardul rock-ul atâția ani, nu mă mai ating cu nimic de multă vreme. După părerea mea, au piese care au scăzut mult în valoare”, spune bărbatul.
Îl întrebăm și despre colecționarii de muzică pe care-i mai știe în Suceava. Ne amintește de Vasea Bejenaru, Nicu Capverde, Dan Cristoreanu sau Gicu Tănăsan. Ține legătura atât cu ei, cât și cu alți colecționari din țară. „Când eram tineri ne vedeam mai des. Acum, la bătrânețe, ținem legătura mai mult prin telefon”, spune cu amărăciune colecționarul.
– Când este acasă, ascultă tot timpul muzică
Pentru Sorin Dorneanu muzica este un mod de viață. Cum intră în casă, dă drumul la muzică, și nu o mai oprește decât atunci când pleacă din nou. „Mă scol cu muzică, și adorm cu muzică”, spune colecționarul, mereu dornic să mai asculte unul din albumele proaspete.
Când era mai tânăr, dădea muzica un pic mai tare, mai ales atunci când avea prietenii în preajmă, cauză din care avea probleme mari cu vecinii. Acum spune că doar soția îl mai atenționează când muzica e puțin cam tare, fără însă a face un caz din asta.
Spune cu mândrie că mai toți oamenii de radio din Suceava care au realizat în timp emisiuni cu muzică de calitate l-au vizitat, pentru a împrumuta de la el CD-uri cu muzică rară, pe care nu o găseau în altă parte.
– Discurile sale rare, folosite la o emisiune TV despre Rolling Stones
Un mare colecționar de muzică precum Sorin Dorneanu nu putea să nu fie și fan al trupei Rolling Stones. Are mare parte din albumele trupei și se mândrește cu ele. Multe dintre piesele care nu-i lipsesc din colecție sunt adevărate rarități. Discurile sale de vinil cu legendara trupă au fost folosite la realizarea fundalului unei emisiuni de prezentare a trupei, difuzată de un post TV național înainte de marele concert din vară.
Despre concertul de la București al trupei, pe care bineînțeles că nu putea să-l rateze, are numai cuvinte de laudă, deși îl încearcă un mare regret. „Dacă aș fi fost mai tânăr, să mă zbânțui cu băieții tineri pe gazon, în fața scenei, ar fi fost altceva. Așa, am stat pe scaun cu pensionarii”.
În acest an, bărbatul a mai fost la concertele susținute de Metallica și Robert Plant.
Sorin Dorneanu speră să-și mai sporească mulți ani de acum încolo colecția cu muzică bună.
Despre soarta muncii sale de o viață nu vrea să vorbească prea multe. „O să vadă ei, urmașii mei, ce or să facă, o pot scoate la vânzare ușor acum, cu internetul. Eu, cât trăiesc, n-o să mă gândesc niciodată la câți bani aș putea obține pe muzica mea”, spune omul. Nu se gândește la bani, dintr-un motiv simplu: nu concepe măcar să-și vândă nici cea mai mică parte din albume.
Florian Pittiș l-a vizitat acasă pentru a-i vedea colecția
Cum faima sa de mare colecționar s-a răspândit în toată țara, Sorin Dorneanu a avut onoarea să aibă ca oaspeți mari muzicieni. Printre ei, și regretatul Florian Pittiș.
„La câțiva ani după revoluție a venit la Suceava cu Mircea Vintilă, a dat un spectacol la Casa de Cultură. Auzise de mine, și, la îndemnul unui prieten comun, Dodo Popovici, mi-a făcut o vizită acasă, să-mi vadă colecția. Am băut o votcă, am ascultat muzică”, rememorează Sorin.
A rămas prieten cu Pitiș, cu care ținea legătura prin telefon. Ultima dată s-au întâlnit în octombrie 2006, la lansarea unei cărți despre Rolling Stones. „Nu arăta deloc a om bolnav, era așa cum îl știam. Pittiș a ținut stindardul rockului românesc ani dea rândul și pentru asta trebuie să-i mulțumim”, spune suceveanul.
Între cei care i-au mai trecut pragul casei se numără Hari Tavitian și Corneliu Stroe.
Foto: Marius ȘUIU