Ridicată la 1894, la doi kilometri de centrul comunei Hârtop, „școala învățătorului”, așa cum e cunoscută de către locuitori, găzduiește în fiecare zi câteva zeci de copii ai comunei pentru care clădirea veche, șubredă și friguroasă înseamnă „la școală”.
Fără garduri care să delimiteze curtea casei de stradă, fără plăcuțe atașate de clădire, care să indice că este vorba despre o unitate de învățământ, școala a fost casa primului învățător din sat. Cele două camere ale clădirii au fost transformate în săli de clasă în care se îngrămădesc copiii de grădiniță și o clasă de a III-a, iar holul ține loc de grup sanitar, acolo fiind am plasat un robinet cu lighean.
Generațiile de elevi și preșcolari care trec zilnic pragul acestei unități nu sunt cu nimic mai presus de generația părinților, a bunicilor sau chiar a străbunicilor, elevii având parte de aceleași condiții ca și în urmă cu mai bine de jumătate de secol.
Tavanul camerelor este curbat, pe alocuri crăpat
Clădirea bătrânească care adăpostește cele două săli de clasă este friguroasă, insalubră și, în primul rând, nesigură. Timpul îndelungat, iernile friguroase și ploile abundente au lăsat semne adânci peste casa primului dascăl din comună. În toate camerele tavanul este curbat, crăpat pe alocuri, podelele sunt șubrezite, multe bucăți lipsind din pardoseală, iar tâmplăria este uzată și coșcovită.
Dacă sala în care învață preșcolarii este ceva mai spațioasă, camera care deservește elevilor de clasa a III-a este multe prea mică pentru cei 12 elevi. Spațiul restrâns, mobilat cu bănci vechi acoperite cu huse, este locul pe care învățătorul elevilor se străduiește să-l transforme într-o sală de curs primitoare, prielnică jocurilor și activităților educative.
Potrivit educatoarei de aici, „în fiecare an se face curățenie, se mai renovează, dar din câte știu eu așa a fost clădirea dintotdeauna”. Aceasta ne dă asigurări că sala în care stau micuții este călduroasă, cu toate că majoritatea dintre ei poartă câte două rânduri de haine și au căciuli pe cap.
Copiii ar fi trebuit să învețe într-o școală nouă, de 16 miliarde de lei vechi
La câțiva pași de casa bătrânească, zace în paragină un șantier ce astăzi ar fi trebuit să fie noua școală primară din Hânțești. Proiectul școlii primare a fost demarat la începutul anului 2009, de către firma Nil Construct, câștigătoarea licitației organizată de Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ), iar valoarea lui este de 16.500.000 de lei vechi.
Reprezentanții IȘJ au precizat că în lucrarea de la Hârtop s-au investit aproape 4 miliarde de lei vechi. Lăsată de izbeliște de peste doi ani, construcția a început să se degradeze, iar parte din zidurile interioare s-au prăbușit. În BCA-ul folosit s-a infiltrat apă, acesta devenind sfărâmicios, iar fundația este pe alocuri crăpată. Totodată, printre zidurile șantierului și-au făcut veacul chefliii satului, de vreme ce numeroase sticle de alcool și bere zac acolo. Clădirea este în parte compromisă, astfel că patru miliarde de lei sunt duși pe apa sâmbetei. Clădirea ar fi trebuit să fie trecută în conservare, însă reprezentanții IȘJ spun că acest proces ar fi implicat costuri suplimentare.
Edilul comunei – Toader Grădinariu – ne povestește că „ultima dată muncitorii au fost aici în 2011. Clădirea trebuia să deservească elevilor claselor I-IV și preșcolarilor din două grupe. Am trimis la Inspectoratul Școlar Județean numeroase adrese și nu s-a răspuns la nici una. Ne-am adresat și Consiliului Județean și ne-au transmis că nu e de competența lor să rezolve problema”.
Primarul recunoaște că elevii nu învață în condiții demne de o școală din secolul 21, însă spune că are mâinile legate.
„Am înțeles că s-au mai făcut rectificări bugetare și ar urma să ne dea niște bani în primăvară”, spune primarul.
Pentru că școala nu e gata, unitatea din centru s-a aglomerat
Pentru că școala primară nu e gata, clasele de elevi de I-IV au fost transferate la Școala Gimnazială din Hârtop, unitate ce s-a supraaglomerat în urma acestei măsuri.
Referitor la această situație, Liliana, mama unui băiețel din clasa a III-a care învață în „școala învățătorului”, ne povestește că iarna, în sala de clasă, este extrem de frig, iar copiii stau îmbrăcați și cu mănuși.
„Este sobă, dat tot iese fum. Școala e veche de când lumea. Se tot spune că nu se poate termina școala nouă, tot sunt motive în fiecare an”, spune Liliana.
Resemnată, femeia spune că băiatul său s-a adaptat condițiilor sărăcăcioase, dar că abia așteaptă să-l mute la școala „din centru”.
„În școala asta veche am făcut și eu ore”, completează femeia.
