Cartoanele și ambalajele de plastic aruncate de suceveni încing bătălia pentru piața gunoaielor, o afacere de milioane de euro pe an

Salubrizarea localităților are în spate o piață de gunoaie de milioane de euro, la care contribuie toți generatorii de deșeuri, atât direct, prin taxa de salubritate, cât și indirect, prin plățile făcute de primării către firmele de profil, pentru acest serviciu. Miza cea mai mare o reprezintă deșeurile reciclabile – PET, PVC, hârtie, carton, metale, textile, sticlă etc., valorificate contra cost și, ca urmare, fiecare operator vrea o felie din afacere. Conform site-ului Agenției de Protecție a Mediului Suceava, în județ sunt 52 de operatori autorizați pentru colectare și reciclarea de deșeuri din ambalaje. Numai în municipiul Suceava, anul trecut un locatar de la bloc a produs, în medie, 7 kg de deșeuri/lună, iar unul de la casă, 7,5 kg de deșeuri/lună. Din această cantitate, la bloc cantitatea de deșeuri organice a fost mai puțin de jumătate, iar la casă, de 52%. Restul l-au reprezentat deșeurile refolosibile.
Darea în funcțiune în regim de urgență a depozitului ecologic de la Moara a adus toți operatorii locali de salubritate în situația de a fi obligați să ducă aici, contra cost, întreaga cantitate de deșeuri colectată. Tariful pentru fracția umedă este de 80 de lei/tonă, sumă din care 30 de lei sunt destinați Fondului de Mediu. Pentru fracția uscată tariful este de 14 lei/tonă. De la 1 ianuarie 2020, suma care trebuie virată la Fondul de Mediu este de 80 de lei, deci de anul viitor se va ajunge la 130 de lei/tonă pentru fracția umedă. Acești bani trebuie să fie plătiți de operatorul de colectare. Teoretic, tarifele sunt concepute pentru a stimula extragerea cât mai riguroasă a deșeurilor reciclabile, astfel încât cantitatea de deșeuri care se depozitează (fracția umedă), pentru care se plătește mai mult, să fie cât mai mică.
Prin urmare, operatorii locali nu doar că nu mai pot vinde singuri deșeurile reciclabile, ci, pe lângă faptul că trebuie să le predea integral operatorului de la Moara, trebuie să mai și plătească pentru ele.
Depozitul de la Moara are licență pentru operare, este înregistrat ca punct de lucru, dar deși a fost deschis în regim de urgență, în realitate funcționează la scară redusă deoarece operatorii din localitățile județului au refuzat să semneze contractele și nici primăriile nu sunt dispuse să piardă o sursă bună de venit, reprezentată de deșeurile reciclabile.
Prin firma primăriei, Siretul încasează din vânzarea deșeurilor reciclabile circa 100.000 de lei/an
În județ există localități unde activitatea de salubritate este realizată de firme ale primăriilor, cu unic acționar Consiliul Local. Un exemplu este orașul Siret, unde societatea primăriei are din anul 2011 un centru de colectare, iar din vânzarea deșeurilor reciclabile presate obține circa 100.000 de lei pe an. Societatea se autofinanțează, nu are nevoie de subvenții de la administrația locală și asigură câteva locuri de muncă. Primarul de Siret, Adrian Popoiu, a declarat că până când proiectul SMID nu este finalizat integral, la depozitul ecologic de la Moara, din Siret se vor duce doar deșeurile menajere, adică fracția umedă, iar deșeurile reciclabile vor fi valorificate integral prin firma Consiliului Local Siret.
La Suceava, salubritatea este asigurată de doi operatori privați, iar deșeurile din ambalaje reprezintă, de asemenea, o sursă de venit. Primarul Ion Lungu a declarat că „încă se negociază” contractul cu operatorul de la Moara, motivul fiind același – obligația de a duce aici, contra cost, deșeurile reciclabile.
În celelalte localități situația este similară: nimeni nu vrea să semneze acest tip de contract.
Administrația județeană explică elaborarea caietului de sarcini la licitație cu o astfel de prevedere prin legislația care era valabilă la acea vreme și care s-a modificat în vara anului trecut, deci în timpul procedurii de achiziție. Firmele care operează la Moara și-au făcut calculele și și-au fundamentat oferta pe valorificarea întregii cantități de deșeuri reciclabile produse în județ, situație cu care administrațiile locale nu sunt de acord. În aceste condiții, operatorul de la Moara ar putea să ceară majorarea prețului plătit de primării, implicit de populație sau am putea să ne confruntăm cu situația în care efectiv gunoaiele dispar din localități pentru că o primărie din celălalt capăt al județului să nu-și permită, pur și simplu, financiar să aducă întreaga cantitate de deșeuri la depozitul de la Moara. Din punct de vedere al protecției mediului, o soluție ar fi controalele la primării, pentru a se stabili corelația între cantitatea de gunoi pe care o plătesc la firmele de salubritate și cantitatea care ajunge la depozit, de la firmele de salubritate.
Contractul de operare în depozitul de la Moara are o valoare de 20 de milioane de euro și se va întinde pe o perioadă de 10 ani. Contractul de salubrizare a municipiului Suceava este tot de 20 de milioane de euro și a fost atribuit pe 12 ani. În toate localitățile, în fiecare an se plătesc sume uriașe firmelor de salubritate, pentru curățenie.