Cărți esențiale

Există cărți esențiale pentru cunoașterea și înțelegerea relației citadinului cu urbea sa. Una dintre cele mai așteptate pleacă abia acum spre tipografie: „Istoria Iașilor” de Dan Bădărău, care zace, în manuscris, de mai bine de jumătate de veac! După dispariția autorului, o parte din materia cărții, „reevaluată”, a fost utilizată în elaborarea unor lucrări pe coperta cărora Dan Bădărău figurează în calitate de prim co-autor. În construcția și extensia pe care o am în față (șpalturi), nu a fost niciodată editată. Distinsul intelectual care a fost Dan Bădărău a elaborat cartea de istorie a capitalei moldave nu numai cu deosebită acuratețe și rigoare în utilizarea izvoarelor, nu numai cu respectarea tuturor canoanelor ce le presupune investigarea științifică serioasă și responsabilă, ci și animat de o nedesmințită iubire față de orașul cu destin de excepție în istoria românilor. Nu ni se oferă un text sec și arid, deși cercetarea coboară adesea până la amănunțimi și detalieri mărunte, ci o scriere în care, cu certitudine, s-a investit sentiment.
Cu atât mai mult se cuvine oferită cititorului așa cum autorul a gândit-o și a alcătuit-o. Nu cunoaștem altă carte de istorie a Iașilor cu atât de mare bogăție a surselor utilizate, cu astfel de solidă arhitectură a paginii, în care fiecare afirmație se sprijină pe invocarea unui temei documentar, cu atât de largă investigare și în câmpul informațional relativ accesibil oferit de arhive și biblioteci, dar și apelându-se la dactilograma inedită (”…amănuntul genealogic îl avem dintr-un studiu dactilografiat al lui…”), la mărturia indirectă, la textele uricelor, pisaniilor, catastifelor, unele pentru întâia oară cercetate atent și încadrate cum se cuvine în ansamblul secvenței istorice cercetate.
De altfel, bogatul aparat științific din subsolul paginilor poate fi considerat ca având și o anume valoare în sine, el conținând trimiteri spre o sumedenie de surse astăzi ignorate și uitate. „Istoria Iașilor”, de Dan Bădărău, a fost proiectată în două volume. Primul, cel de față, acoperă perioada de la începuturi și până la 1821. Cel de al doilea s-ar fi apropiat de zilele noastre, dacă autorul ar fi primit, de sus, îngăduința răgazului pentru definitivarea operei. Oricum, perioada căreia îi este consacrată acest prim volum este cea mai dificilă, întrucât coborârea abruptă pe scara timpului duce la încețoșarea conturelor și la aburirea imaginilor, ceea ce justifică aproximațiile și ipotezele dificil de verificat. Multe dintre acestea sunt luate în discuție de Dan Bădărău, care oferă răspunsuri adeseori polemice când propune îndreptarea tezelor amendabile, fie pricinuite de superficialitatea celor ce le-au pus în circulație, fie desființate prin rezultatele cercetărilor mai recente. (Ceea ce-i posibil să se întâmple, ici-acolo, și-n cazul „Istoriei…” de față, fiindcă trecerea celor 50 de ani de la ultima redactare nu s-a produs fără acumularea de date noi, unele, poate, punând sub semnul întrebării ipotezele lui Dan Bădărău.)
Intervențiile în text au fost minime și, credem, necesare. Mai întâi, ar fi vorba de aducerea scriiturii mai aproape de exigențele ortografiei actuale. Apoi, de preocuparea pentru menținerea subtilei savori lexicale, înlocuind, totuși, formele prea de tot vetuste. A mai fost nevoie, desigur, de actualizarea denumirilor din trama stradală. Mai dificilă, ca gest editorial, s-a arătat eliminarea unor paragrafe de complezență, evident cu silnicie adăugate de autor în ideea unei captatio benevolentiae menită să asigure sau să grăbească editarea. Cartea fiind scrisă în anii ’50, adică în perioada victorioasei înfloriri a poncifelor lozincarde și a politizărilor de mucava, au fost presărate (cu destulă parcimonie, totuși) mici firitiseli prisoselnice. Opul s-a descuamat de la sine de pospaiul parazitar, fără cea mai mică afectare a fondului științific și a încărcăturii de interes contemporan. Suntem sigur că, de ar mai fi avut când și cum, Dan Bădărău ar fi fost primul dispus să elimine eflorescențele parazite. O remarcă: de regulă, moștenitorii oricărui autor se interesează în primul rând de eventuala cotă ce le-ar reveni din încasări. Succesorul legal al lui Dan Bădărău, Dumitru Contoloru, din Tg. Jiu, se dovedește a fi… atipic: a sponsorizat editarea. Rara avis!