Cartea de rugăciuni în viața creștinului

Atunci când vine vorba de rugăciunea particulară, cât și cum te rogi ține, fără îndoială, de intimitatea și adâncimea propriei tale spiritualități. Însă această atitudine lăuntrică trebuie să reflecte sfaturile Mântuitorului privitoare la actul rugăciunii personale, care trebuie făcut cu cât mai multă discreție, simplitate verbală și puritate de gând. „Iar tu, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns”, „Când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii…”, „Când vă rugați, nu spuneți multe ca păgânii…” (Mt. 6 – Predica de pe munte). De-a lungul veacurilor, în cugetul rugător al Bisericii s-au plăsmuit și texte speciale, menite să-i ajute pe credincioși în lucrarea comuniunii cu Dumnezeu prin rugăciune. Cu timpul, astfel de texte au dobândit consacrare și autoritate duhovnicească, devenind mijloace nelipsite în „convorbirea omului cu Dumnezeu”. Fie că au fost împrumutate din limbajul orant al Bibliei (Psalmii, în special), fie că au fost compuse de Sfinții Părinți, ca rod al propriei lor înduhovniciri, textele respective constituie veritabile îndrumare spirituale pentru creștinul rugător.
Astăzi le găsim în cărțile de cult ale Bisericii, dar și în cărțile de rugăciuni întocmite special pentru credincioși. Astfel că, prin intermediul acestor alcătuiri sfinte, rugăciunea noastră particulară are un sprijin de mare folos. Cartea de rugăciuni ne ajută să completăm cuvintele noastre cu cele pe care comunitatea Bisericii le-a pecetluit, prin vremuri, sub dogoarea harică a Sfântului Duh. Credinciosul care posedă și folosește cartea de rugăciuni dă mărturie că viața sa duhovnicească nu-și pierde intensitatea, ci rămâne ancorată în Dumnezeu, prin rânduiala smerită a rugăciunii zilnice. În contextul slujirii pastoral-misionare, Biserica Ortodoxă Română a oferit neîncetat credincioșilor săi astfel de cărți cu rugăciuni destinate feluritelor trebuințe din viața lor, așa încât orice creștin râvnitor de rugăciune să poată beneficia de un reazem concret în acest sens. În prefața intitulată „Rugăciunea – izvor de bucurie” a unei astfel de mult folositoare cărți, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne învață: „Cartea de rugăciuni este o călăuză și un îndemn la rugăciune. Desigur, ne putem ruga și fără carte de rugăciuni, cu rugăciuni personale, improvizate, dar cel ce se roagă folosind rugăciunile Bisericii, acela are smerenie și nu se roagă niciodată singur, ci împreună cu Biserica și cu sfinții ei, oriunde ar fi și oricât de însingurat ar fi el” (EIBMO, 2007, pp. 5-6).
Fiecare dintre noi să aibă o carte personală de rugăciuni
Utilitatea acestor cărți este pusă și mai mult în valoare de îndrumările și rânduielile practice pe care le conțin, ceea ce pentru creștinul zilelor noastre constituie un minim absolut necesar de cunoștințe religioase. De aceea, recomandabil este ca fiecare dintre noi să aibă o carte personală de rugăciuni (nu împrumutată!), pe care să o păstreze în acel loc din casă destinat acestui scop și să o întrebuințeze cu sfințenie, cel puțin câteva minute din răgazul unei zile. În felul acesta, rugăciunea va fi cu adevărat un izvor de bucurie și sănătate pentru suflet.
(pr. Prof. Marius Daniel Ciobotă)