Sub egida Fundației Sfinții Martiri Brîncoveni – Suceava, au debutat marți, 3 ianuarie 2006, serile duhovnicești purtînd numele „Cartea de recitire” în cadrul cărora vor avea loc prezentări ale celor mai interesante apariții pe piața de carte religioasă, dar și din aria literaturii universale, precum și dezbateri pe marginea lecturilor abordate.
Discuția din prima seară a avut ca punct de plecare cartea lui Dyonysios Farasiotis „Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie”, prezentată în ansamblu, în deschiderea serii, de Ioan Irimia drd. la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic (Grecia).
Amintirile păstrate în paginile cărții izvorăsc din întîlnirea nemijlocită a autorului cu spiritualitatea orientală pe care o prezintă nefardată privirilor noastre uimite. Decepționat de modul de viață occidental „foarte rafinat din punct de vedere material”, dar grosier și primitiv din perspectivă spirituală, autorul și-a îndreptat speranțele spre tradițiile religioase importate astăzi masiv din Orientul îndepărtat.
A început astfel dureroasa căutare a ceea ce dă sens vieții și transcende moartea. Entuziasmul și înflăcărarea cu care tînărul cu puțin peste 20 de ani a pășit pe această cale inițiatică l-au condus pînă în India, unde a trăit luni de zile alături de „maeștrii” săi spirituali. Experiența s-a dovedit a fi însă un eșec zguduitor din diferite considerente detaliate pe parcursul cărții, veritabil „roman de aventuri” prin ritmul tensionat al povestirii, schimbările spectaculoase de situație și mai ales prin întîmplările supranaturale care abundă, oferind percepția „celeilalte realități”.
Căutarea sinceră a adevăratului sens al vieții i-a oferit în cele din urmă eroului, prin intermediul Părintelui Paisie de la Muntele Athos, un om cu o viață de sfințenie, descoperirea Adevărului Însuși, a Dumnezeului celui viu și personal.
Pentru toți cititorii săi, dar în special pentru cei fascinați de religii orientale, cartea este o provocare. Ea pune o serie de probleme reale, autorul propunîndu-și să tragă un semnal de alarmă asupra văditei incompatibilități dintre creștinism și aceste forme de spiritualitate și mai cu seamă asupra pericolului grav al adoptării acestora din urmă, care, nu în puține cazuri, au adus adepților un dezechilibru mintal și sufletesc ireparabil.
Din analizarea acestei istorisiri moderne a „fiului risipitor” s-au desprins cu precădere două concluzii:
– ideea mult acreditată azi, sub semnul sincretismului religios, că Dumnezeu este același, indiferent de numele pe care Îl poartă în diferitele religii, este falsă și propagă o nedorită confuzie;
– dincolo de extremele alienante ale materialismului occidental și ale misticii orientale depersonalizante se află atît de la îndemînă, lîngă noi, ortodoxia smerită, firească, fără stridențe, în care Dumnezeu ne oferă totul, dăruindu-se pe Sine Însuși. (Liliana Jardă)
