Carte în dar în „Orașul muzelor”

„Galeria oamenilor de seamă” din municipiul Fălticeni, „Orașul muzelor”, cum a numit cronicarul și eruditul genealogist Eugen Dimitriu această urbe dăruită cu o deosebită zestre spirituală, a fost sâmbătă gazda unei manifestări de lansare de carte. O lansare cu dar, întrucât autorul, Alexa Pașcu, le-a oferit tuturor celor prezenți (care, ca într-o urbe care-și cinstește concetățenii ce aduc ofrandă și fac închinare în templul Culturii, au participat solidar cu primarul în frunte) volumul său pentru care nu a pus preț („cartea mea are prețul prezenței dvs.”), dar a deschis o urnă de colectă benevolă, pentru ca obolul, prin intermediul dascălilor, „să se întoarcă pentru premierea și stimularea copiilor” din școli, a celor care, ca și el, având pasiunea scrisului, își vor cultiva și își vor dovedi, sub îndrumarea profesorilor, talentul lor. Alexa Pașcu, economist la BCR-Sucursala Fălticeni, își înscrie acum numele pe cel de-al treilea volum. Deși după primele două volume de versuri „Libertatea zborului” (1995) și „Însemnele clipei” (1999) ar mai fi fost, așa cum a spus el, „material suficient pentru a edita următoarea carte de poezie”, s-a concentrat acum pentru șlefuirea și finalizarea unei piese de teatru în versuri, cu subiect istoric, la scrierea căreia a „purces, într-o primă formă…prin anii optzeci”. Piesa „Alexandru Lăpușneanu” a fost o provocare care i-a produs neliniște până i-a văzut împlinirea. „Fără a abandona subiectul, deși a trecut o perioadă lungă de așteptare, pe parcurs am revenit cu anumite corecții asupra celor scrise anterior și am continuat să scriu sporadic părți din actele doi, trei și patru”, a subliniat autorul. „Timpul m-a împins de la spate”, a adăugat Alexa Pașcu sub imperiul emoțiilor, adăugând că satisfacția a venit acum, odată cu „rodul realizării” și cu bucuria produsă de prezența celor care l-au înțeles și l-au sprijinit. „O sărbătoare de suflet fălticenean”, cum a remarcat prof. Mioara Gafencu, semnatara textului introductiv al volumului, care i-a „aruncat mănușa”, sugerându-i să renunțe la tradiționalism în tratarea temei, spre a contura un Lăpușneanu „ancorat în realitatea de azi”. O carte împlinită atât prin colaborarea cu artistul plastic humorean Radu Bercea, realizatorul graficii de interior (lucrări care au fost expuse cu acest prilej), cât și prin cea cu părintele Ioan Argatu (nepotul și ucenicul părintelui Ilarion Argatu) care, sub egida Societății de Caritate „Mila Creștină”, a rostuit editura cu același nume la care a apărut volumul, și un autor romantic, care și-a găsit climatul perfect în romantismul Fălticenilor și care s-a autodefinit prin câteva versuri într-una din poeziile publicate în volumul anterior: „Rămân mai departe / o mare de neliniște / până voi putea spune: / Iată, sunt vrednic!”.