- Priveghiul va avea loc la orele 15.00-16.00, la biserica cimitirului „Pacea nou”, iar înmormântarea joi 4 noiembrie, la ora 12.15
Suceava a pierdut un om de valoare, cultura a pierdut unul dintre stâlpii ei înrădăcinați în Bucovina, dar cu ramificații la nivel internațional, teatrul sucevean a pierdut inima care a bătut pentru el încă dinainte de înființare, în vreme ce familia sa și prietenii au pierdut un om plin de energie, bunătate și devotament.
Carmen Veronica Steiciuc a încetat din viață luni, 1 noiembrie, la doar o săptămână de la ziua sa de naștere. Miercuri, ea va reveni la Teatrul „Matei Vișniec Suceava”, pentru ultima dată, pentru ca rudele, prietenii și cunoștințele să-și poată lua rămas bun.
„Familia îndurerată anunță dispariția lui Carmen Veronica Steiciuc (25 octombrie 1968 – 1 noiembrie 2021), director al Teatrului municipal „Matei Vișniec” din Suceava. Fiică și soră devotată, mătușă plină de generozitate, Carmen a plecat dintre noi în urma unei lupte de două săptămâni cu virusul ucigaș.
Voce poetică inconfundabilă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, fost Președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni, Carmen a organizat de-a lungul anilor evenimente culturale majore în spațiul bucovinean (Festivalul-concurs „Nicolae Labiș”, lansări de carte, Festivalul de teatru „Matei Vișniec”), a construit instituția teatrală pe care a condus-o șase ani, a deschis drumul literar al multor tineri scriitori.
Trupul neînsuflețit va fi depus miercuri 3 noiembrie începând cu ora 9 dimineața la Teatrul municipal „Matei Vișniec”, pentru ca rudele, prietenii și cunoștințele să-și poată lua rămas bun. Priveghiul va avea loc la orele 15.00-16.00, la biserica cimitirului „Pacea nou” și înmormântarea joi 4 noiembrie, la ora 12.15.
Dumnezeu să o conducă spre Lumină, pe planeta Micului Prinț, unde esențialul se vede cu inima, nu cu ochii!”, a transmis familia sa, cu durere în suflet.
Loc liber, pentru Carmen, la spectacolele de la teatru
Un mesaj emoționant a fost transmis și de renumitul dramaturg Matei Vișniec, bun prieten și colaborator, afectat de destinul ei tragic:
„Carmen Veronica Steiciuc a fost, înainte de toate, un fel de flacără plină de viață, de pasiune literară, de energie generoasă. Toți cei care i-au stat în preajmă și-au pus, cred, această întrebare: de unde se hrănea ea cu atîta forță și cu atîta încredere că totul era posibil? Carmen avea o vocație înnăscută de organizator de evenimente culturale, avea idei, credea în oameni… Reușea cu un talent uluitor să găsească finanțări, să deblocheze situații care păreau imposibile, să rezolve trei probleme pe minut.
I-am fost alături în multe turnee, precum și la multe festivaluri începînd cu cel de poezie, Nicolae Labiș de organizarea căruia s-a ocupat multă vreme. Apoi s-a lansat într-o fabuloasă aventură teatrală, a învățat din mers tot ceea ce trebuia pentru a conduce un teatru, a absolvit o nouă facultate pentru a fi manager cultural… Și între timp mai scria și poeme, publica și cîte o carte. A activat în cadrul clubului Rotary, s-a ocupat timp de cîțiva ani de revista Bucovina literară, a avut două rezidențe de scriitor în Franța… Vorbea foarte bine engleza și franceza, și a știut să fie o gazdă minunată pentru cei care descopereau, împreună cu ea Bucovina.
Greu, greu de făcut, acum, la cîteva ore după plecarea ei dintre noi, un portret al acestei fiice a Sucevei și a Bucovinei, de aceea spun aici multe lucruri în dezordine dar sub semnul unei enorme admirații. Cunoștea Bucovina ca și cum ar fi fost propria sa grădină, nu o speria nici o distanță și cu o spontaneitate uluitoare alerga uneori dintr-un sat în altul, de la un eveniment la altul. Centrul Cultural Bucovina i-a fost, ani la rînd, a doua ei casă, pe care nu a părăsit-o însă, din punct de vedere afectiv, cînd a preluat conducerea noului teatrul înființat la Suceava…
Deși sunt un om al cuvintelor, acum, evocînd-o pe Carmen, îmi este greu să le găsesc, să le asociez. Pe undeva am sentimentul că destinul a fost nedrept cu ea. Simt mai degrabă nevoia de să-i spun direct: Carmen, mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine, pentru Suceava, pentru noi cei care iubim teatrul, pentru toți cei care iubim literatura, arta, dialogul între oameni și între sensibilități diferite, curajul de a experimenta, de a inventa limbaje, de a înfrumuseța viața cu vise realizabile…
Îți vom păstra, dragă Carmen, un loc în inima noastră și în sufletul nostru, iar în teatrul de la Suceava, pe care l-ai iubit atît de mult, îți vom păstra la fiecare reprezentație cîte un loc liber. Ca să fii cu noi…”.
