CÂRLIBABA (II). Școlile din Cârlibaba și din Ludwigsdorf, cu câte 2 clase, și-au început activitatea în toamna anului 1874[1].
Drumul dintre Iacobeni și Cârlibaba se construiește începând cu anul 1847, sub dirigenția de șantier a constructorului Maftei Tonigar, din Fundu Moldovei, care este amendat pe nedrept, cu 15 florini și 40 creițari, pentru doborârea a 200 de arbori și, în 15 martie 1847, se plânge Administrației Bucovinei.
În 1890, Cârlibaba avea 860 locuitori, păstoriți de preotul Alexandru Popșor și de cantorul bisericesc Clementie Scripcariu. Primar al comunei era Mihail Calinici, iar învățător – Vasilie Nahaiciuc.
O listă de subscripție pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „Alecsandru POPȘOR, preot exposit în Cârlibaba”, menționează, printre familiile comunei, pe: Fedor Tihoniuc, Tanasi Calenici, Filip Loi, Ioana Varga, Gheorghi Prociul, Acsenia Dumitriu, Ștefan Buzilă, Gheorghi Țiflia, Macsim Crăciun, Marfta Chitleriuc, Ilaș Cosariuc, Toma Sevac, Michail Moroșan, Elisaveta Șandru, Ana Burcutean, Maria Chiriuc, Ion Behodiuc, Andrei Robeiciuc, Ion Moscaliuc, Vaselena Balahura, Gheorghi Stelmaciuc, Michail Crăciun, Ion Cozmac, Gavril Burcutean, Iftemi Lițu, Mafteiu și Varavara Varga, Ion Ursescul și Ioana Roman Berlea[2].
În 1910, jumătate din populația comunei încă o mai formau germanii.
CARLSBERG sau KARLSBERG. Coloniile germane de lângă Putna, Karlsberg (Gura Putnei) și Putnathal (Valea Putnei), au fost înființate între anii 1782-1787, cu agricultori și meșteșugari din Franconia și Bavaria
În 1796, Josel Rechenberg, comerciant evreu din Rădăuți, a început construirea unei fabrici de sticlă, în vecinătatea Putnei. În 1803, coloniști germani din Boemia s-au așezat în apropierea fabricii, înființând satul Karlsberg, în onoarea președintelui „Hofkriegsrat”, arhiducele Karl.
În 17 martie 1803, au fost înregistrați, la Karlsberg, sticlarii: Georg Aschenbrenner, Friedrich Bartl, Georg Franz I, Georg Franz II, Anton Friedrich, Mathias Friedrich, Simon Gattermeyer, Johann Pollmann, Georg Probst, Joseph Reitmayer, Wenzel Sodomka, Josef Uebelhauser, Anton Wolf, Josef Wolf, și Johann Wurzer cu familiile lor.
Ulterior, sunt înregistrați ca muncitori ai fabricii de cherestea din Karlsberg: Michel Paukner, Andreas Petrowicz, Wenzel Reitmeyer, Michael Schmidt și Simon Waclawek.
Cei care aleg să plece au fost: Andreas Achenbrenner, Georg Altmann, Anton Bauer, Johann Blechina (Plechinger),
Jakob Kuffner, Josef Gaschler, Johann Gefre, Georg Glaser, Wenzel Hoffmann, Andreas Kodelka, Michael Kolmer, Johann Kuffner, Georg Lehner, Johann Lerrach, Mathias Liebel, Wenzel Müller, Johann Neuburger, Adam Neumark, Andreas Neumark, Andreas Rippel, Thomas Rückel, Josef Rückl, Jakob Schaffhauser, Josef Scherl, Franz Straub, Michael Weber, și Johann Zimmermann.
Printre sticlari, se mai numărau și Josef Aschenbrenner, Georg Blechina, Georg Linzmeyer, Michl Neuburger, și Wenzel Oberhoffner.
În 1843, din grupul celor 200 de familii de emigranți germani din Boemia, s-au desprins câteva, care s-au stabilit la Karlsberg și la Putnathal.
Tăietori de lemne, proveniți din Prachin, Boemia: Andreas Neumark, Adam Neumark, Johann Bauer Anton Bauer, Wenzel Müller,Johann Draxler Johann Draxler, Wenzel Baumann, Andreas Petrovitz, Joseph Scherl, Georg Glaser, Jacob Gaschler, Johann Plechina, Johann Müllner, Wentzel Hofmann, Joseph Geohre,Georg Plechina Georg Plechina, Michael Weber, Joseph Rikel, Andreas Aschenbrenner, Joseph Gaschler, Johann Geohre, Jakob Kuffner, Jakob Schaffhauser, Johann Neuburger, Georg Lechner, Georg Altmann, Johann Kuffner, Andreas Kodelka, Mathias Liebel, Johann Lörrach, Franz Straub, Johann Klingsmeyer, Andreas Rippel și Michael Schmidt.
Biserica ortodoxă a satului Carlsberg este cea de lemn, înălțată de Dragoș Vodă la Volovăț, în 1346, și mutată de Ștefan cel Mare, în 1468, la Putna, declarată parohie ortodoxă în Carlsberg abia în 1871. În 1890, Carlsberg (cum grafiază Daniel Werenka) avea 1.805 locuitori, conduși de primarul german Michael Straub. Școala germană avea doi învățători, pe G. Tinz și pe F. Ernst.
În 1907, paroh în Carlsberg era Samuil SIMIONOVICI, născut în 1847, preot din 1878, paroh din 1895, iar cantor, din 1900, era Vasile VĂCĂREANU, născut în 1847.
Școala din Carlsberg, cu 3 clase, funcționa din toamna anului 1874, cea din Putna, cu 5 clase, fiind mult mai veche, din 1857[3].
În 1910, Carlsberg încă era locuit, în totalitate, de germani.
[1]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 53, 1876 p. 56, 1907 p. 67
[2]GAZETA BUCOVINEI, Nr. 28/1891, p. 4
[3]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 169