Carența de omega 3 – un acid gras esențial – din timpul vieții intrauterine favorizează declanșarea depresiei la vârsta adultă, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Neuroscience, informează AFP.
Cercetătorii francezi din Bordeaux Olivier Manzoni (INSERM) și Sophie Layé (INRA), împreună cu mai mulți colegi spanioli au descoperit că deficitul de omega 3 din creier perturbă transmisiunile nervoase, iar acest lucru se manifestă încă din stadiul intrauterin.
Autorii consideră că studiul lor a reușit să evidențieze primele elemente de natură biologică care sunt capabile să explice corelațiile observate între regimurile alimentare sărace în omega 3, frecvent întâlnite în țările industrializate, și tulburările de dispoziție, o clasă de afecțiuni din care face parte și depresia.
Un regim alimentar dezechilibrat, sărac în omega 3, diminuează funcțiile neuronilor implicați în controlul asupra comportamentelor emoționale (depresii, anxietate etc).
Acizii grași esențiali sunt acele lipide pe care organismul nu poate să le sintetizeze singur și pe care și le procură prin alimentație. Echilibrul dintre ele (omega 3/ omega 6) trebuie să fie menținut la nivelul creierului.
„Carențele de omega 3 au un impact major în timpul perioadei de dezvoltare a creierului, atât în stadiul intrauterin, cât și în primii ani ai copilăriei, continuând să se manifeste până în adolescență, la nivelul cortexului prefrontal”, a declarat Sophie Layé, care recomandă alegerea unui regim alimentar variat, în detrimentul recurgerii la suplimente administrate sub forma unor pastile.
Perturbațiile înregistrate la șoarecii folosiți în cadrul acestui studiu, ce au fost supuși unui regim alimentat deficitar în omega 3, se produc la nivelul a cel puțin două structuri ale creierului – cortexul prefrontal și nucleul accumbens – implicate în procesele de recompensare, motivație și reglare emoțională. Aceste zone ale creierului conțin numeroși receptori canabinoizi (CB1R), ce au un rol strategic în transmiterea influxurilor nervoase.
În cazul șoarecilor cu un regim deficitar, acești receptori nu funcționează, iar această disfuncție este însoțită de comportamente depresive.
