Care vine, vine, vine…

Cred că în această perioadă, în care la nivelul echipelor de club se duce lupta fie pentru titlul de campion ori de participare la cupele europene, fie pentru salvarea de la retrogradare, persoana cea mai apăsată de griji este cea care n-are treabăla nivel de club (sau are la toate cluburile, depinde din care unghi abordăm cazul!), selecționerul reprezentativei României, Mircea Lucescu, omul de care își leagă milioane de români speranțele de a revedea după zeci de ani Naționalaevoluând la un Campionat Mondial de Fotbal. Dacă, luați cu problemele de zi cu zi și cu marea nebunie a alegerilor prezidențiale, ați uitat că mai avem ceva mai puțin de o lună până la următoarea partidă a României în aceste preliminarii, vă reamintesc eu că pe 7 iunie avem meci. Și ce meci! Este chiar cel pe care inițial ni-l imaginaserăm ca fiind derby-ul calificării, între noi și cealaltă presupus favorită, Austria. Numai că după debutul nostru catastrofal, meciul acesta devine practic cel al supraviețuirii în cursă, cumva al ultimei noastre șanse de calificare. Cu o nouă înfrângere, e clar că ne putem lua adio de la calificarea directă, rămânând să facem calcule cu privire la vreun baraj de pe locul 2 în grupăsau pe baza câștigării grupei din Liga Națiunilor. Cu adevărat grav este că lotul pe care s-ar putea baza Lucescu e varză: trei dintre cei mai buni, Hagi, Mihăilă și Drăgușin,sunt accidentați și mai mult ca sigur că nu vor fi pe teren; alte piese de bază, precum Man (multă vreme cel mai bun tricolor, acum total rătăcit pe teren la Parma, de câteva luni bune), Munteanu (asta n-a depășit faza de „născut talent”,adică nici „speranță” n-a ajuns!) ori Alibec (am impresia că „Nea Mircea” a făcut și el o fixație, tocmai cu hipopotamul ăsta letargic!),par complet în afaraideii de performanță, și zău că nici portar sau ceva fundași mai acătării nu s-arată. Speranța sta în… austrieci! Adică poate că nici ei n-or avea cu cine face o echipă. Doamne ajută!