Care vine la rând?

Dacă stau să mă gândesc, echipa noastră reprezentativă n-a mai avut antrenor cam de pe vremea lui Iordănescu. Ați înțeles, desigur, că e vorba despre ăla din 1994, cu care ăstălalt, ediția 2016, nu pare a avea vreo legătură în afara coincidenței de nume. E drept și că ăla din ’94 avea altă materie primă, fiindcă una e să joci cu Hagi și Răducioiu, și cu totul alta să încerci a scoate ceva asemănător cât de cât cu fotbalul de la Stancu și Stanciu. În orice caz (iar chestia asta ar fi bine să ne-o reamintim mereu după următorul eșec, fiindcă succes de unde!?), la data primei debarcări, Nea Tata Puiu a fost gonit de prost, nu de bun ce era. Iar această chestiune cred că poate face obiectul unui studiu sociologic, al unei psihanalize chiar: ia spuneți-mi, vă rog, de câte ori au fost puși pe fugă niște neisprăviți deveniți selecționeri, pentru că tot ei să fie rechemați cu primul prilej pe post de salvatori ai nației fotbalistice? Cel mai recent exemplu se numește Pițurcă, și dacă ar fi vorba doar despre el, parcă tot ar fi prea mult. Nasol e că timpul presează și că peste două luni și puțin debutăm în preliminariile Campionatului Mondial. În acest scurt interval, trebuie să dăm afară un necalificat, să angajăm în locul lui un antrenor, care la rândul lui trebuie să-și formeze lotul, să-l omogenizeze, să joace vreo două amicale… Cam multă treabă pentru un timp atât de scurt, mai ales dacă din cei 25 de porecliți fotbaliști n-ai cum păstra, dacă vrei minimă performanță, mai mult de trei, patru. Ei, abia acum vine chestia tare: pe cine iei selecționer? Evident că primii care se ațin sunt frustrații, de tipul Olăroiu, cărora nu le ajung doar banii, ci râvnesc și la glorie. Iar ideea cu antrenatul gratis e OK… dar nu în galaxia asta, unde cam totul e sub contract pe bani, ceea ce presupune obligații și răspundere. Dacă-i pe mocangeală, ce dracu’ performanțe să-i ceri unuia ca ăsta? Și ce penalizări? Burleanu a făcut toate tâmpeniile posibile, mai puțin asta. Dacă reușește și aducerea gratis a unui selecționer, e bun de Guinness Book, capitolul „Prostia infinită”.