Potrivit învățăturii Sfintei Scripturi și a Bisericii întemeiate de Hristos, familia creștină trebuie să îndeplinească unele însușiri:
Să fie întemeiată prin unirea sinceră și statornică dintre cei doi soți, cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: „Fiecare să aibă femeia sa și fiecare femeie să aibă bărbatul său” (I Corinteni 7, 2). În creștinism este interzisă bigamia și trigamia, adică libertatea unui bărbat de a avea două sau mai multe femei, întrucât femeia este egală cu bărbatul înaintea lui Dumnezeu, cum spune același Apostol: „Nu mai este parte bărbătească, nici femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Galateni 3,28);
Să fie întemeiată din dragoste curată, devotată și liberă, adică cei doi miri să se unească de bunăvoie, neurmărind alte scopuri pământești, materiale, precum avere, cinste și mândrie, care, de obicei, ruinează familia creștină și o îndepărtează de Hristos;
Să fie de acord și părinții tinerilor cu însoțirea fiilor lor;
Mirii să nu fie rude apropiate de sânge, prin alianță sau rude spirituale;
Mirii să ducă viață curată, în feciorie, până după cununia religioasă făcută în fața Sfântului Altar. Orice căsătorie fără cununie religioasă, numai cu cununie civilă, este considerată desfrânare și concubinaj și se canonisește aspru, cu oprire până la 7 ani de la Sfânta Împărtășanie;
Căsătoria celor doi tineri să fie pe viață, iar nu temporar, căci este făcută cu legământ pe Cruce și pe Sfânta Evanghelie ca să dureze până la moarte;
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 9, Doxologia.ro)