Care „stejari”? Buruieni!

M-am hotărât: scriu acum, pentru a doua și ultima oară despre prezența rugby-ului românesc la Campionatul Mondial, înaintea meciului (măcelului!?) cu Noua Zeelandă, nu de alta dar dacă după o victorie, cea de alaltăieri, cu Portugalia, îmi vine să nu mă mai opresc din înjurat, ce vocabular să folosesc după inevitabilul dezastru? Mă gândeam, într-unul din multele mele accese de patriotism cretin, că dacă în meciul cu Italia am pierdut mai ales pe fondul psihicului labil iar cu Scoția om fi fost beți din cauza densității distileriilor de acolo, măcar cu Portugalia o să facem nițel joc și ceva scor, ca să arătăm totuși că n-am ajuns acolo doar ca să completăm numărul de participanți. Ei bine, dacă nu v-ați uitat la meci, puteți fi cu adevărat fericiți. Nu știu cum juca Naționala acum câțiva ani, când ne dădea Anglia vreo 136 sau 141 (ceva pe-acolo, nu mai știu exact cât) la zero, dar mai prost decât la acest 14-10 cu Portugalia era absolut imposibil să fi jucat. În viața mea m-am văzut așa o mizerie de joc, în care procedee elementare păreau extraordinar de complicate sau, pur și simplu, executate de vreun Benny Hill sau Mr. Bean. Am văzut zeci de mingi scăpate înainte, pase date tot înainte sau de-a dreptul în out, printre doi coechipieri care se uitau prostiți după obiect… nu-i vorbă, că dacă le-ar fi venit bine aveau ei grijă s-o scape înainte! Am auzit chiar ceea ce nu se petrece decât extrem de rar pe terenurile de rugby: huiduieli. Pentru ce? Păi, pentru toate cele: pentru jocul tâmp, pentru execuții anapoda, ba chiar și pentru eseurile reușite! …. asta fiindcă au fost de departe cele mai urâte, mai grotești și mai îmbâcsite eseuri pe care le-am văzut vreodată, în care un morman de români și de portughezi, după ce s-au tot bușit câteva minute, au trecut de-a valma peste linie, mingea fiind amestecată cu mâni, picioare, ghete, gâturi și căpățâni. Presupusele eseuri au fost, repet, nu salutate, ci huiduite. Dar cel mai urât lucru pe care l-am văzut vreodată a fost ăla când un român a vrut să-i tragă un voleu în cap unui portughez căzut. Curios, n-a văzut nimeni, în afara camerei TV. Care ni l-a arătat până ne-a îngrețoșat definitiv. Care „stejari”? Niște biete buruieni.