Care manifestații!?

Un coleg de-al meu, matematician și parior mult mai exact și mai lucid decât mine (deh!, matematician) a pornit după meci cu un grup de prieteni spre a sărbători, cum își amintea el de prin ’94, când și eu țin minte că nimic nu ne putea ține-n casă după meciul care ne-a adus calificarea. Ei, am spus cuvântul magic: calificarea. Așadar, alaltăieri noaptea, nimeni n-a ieșit pe străzi fiindcă deocamdată nu este nimic de sărbătorit, drept pentru care colegul meu și prietenii lui au dat o raită pe la Fierărie și au revenit, treji-lumânare, la domicilii. Sunt fix 16 ani de când nu ne-am mai bucurat de o calificare la World Cup. Accidentul participării la Euro 2008 asta a și fost: un accident, motiv pentru care doar în vreo 2-3 orașe mari s-au dedat la a sărbători câte o mână de oameni, poate câteva sute, în nici un caz sute de mii. De aceea cred că a cam venit vremea să ne bucurăm pe deplin de o eventuală nouă calificare, iar prilejul va veni, sau nu, luna viitoare. Trecem peste faptul că așa cum se prezintă echipele acum, Turcia pare infinit mai aptă de a juca la turneul final. Inclusiv alaltăieri, când a pierdut acasă cu scorul cu care ne bătuse pe noi la București, a jucat contra Olandei un fotbal aerisit, limpede, luminos, ofensiv. Fotbal și-atât. La fel jucase și în primul meci, când de asemenea dominase o Olandă parcă amorțită, dar a pierdut și atunci. Vedeți ce bizar? Ai noștri au jucat urât, închis, haotic, de la început până la sfârșit, și au prins barajul, iar turcii, în pofida jocului lor spectaculos, au ratat locul 2. Chestie care-mi dă curaj și optimism pentru baraj. Nu uitați că noi am mai păcălit Portugalia și cu alt prilej, Ucraina nu mai e ce a fost pe vremea când Șevcenko era în formă maximă, Croația ne-a bătut la mondialul franțuzesc (deci am avea motive de răzbunare), iar Grecia, care primește greu gol, înscrise parcă și mai greu, așadar poate fi eliminată. Putem face față barajului, pentru elimina pe oricare din posibilii adversari. Însă vorba e: fotbal când jucăm?