Care fotbal/sport local?

Viața de zi cu zi confirmă zi de zi zicerea de mare adâncime filosofică a lui Mitică Dragomir („…fotbalul e oglinda societății!”) parcă tot mai apăsat, iar chestia asta poate fi completată printr-una de aceeași profunzime: orașele sunt oglinda țării. Ideea e că dacă în țară lucrurile dintr-un domeniu, sau din toate!, merg prost, de ce ar merge ele bine într-un oraș oarecare? Să zicem unul cam ca Suceava. Fiindcă ceea ce ne interesează aici e sportul, hai să începem cu cel mai popular dintre ele: fotbalul. Merge fotbalul bine în țară, atât la nivel de club, cât și la cel al reprezentativei? Răspunsul e clar: nu. Nu merge în nici un fel. De unde, în urmă cu nu foarte mulți ani, aveam echipe în grupele ambelor cupe europene, acum dacă mai ajunge întâmplător una, în competiția rebuturilor. Despre primăvara „europeană” nici n-are rost să deschizi gura, că te râde lumea. Tot așa și la Suceava, păstrând proporțiile: de unde în urmă cu două decenii jucam în Divizia A, acum nu suntem în stare să ținem nici măcar în B o echipă. Am mai dat acest exemplu: echipe de legendă, precum Rapid sau Petrolul, cu titluri naționale la activ, au ajuns în ultimele divizii omologate, iar la promovare în Divizia C, acum vreo lună, au sărbătorit pe rupte, noi, cu echipa fostă și actuală în divizia B, nu suntem în stare să o ținem acolo pentru că nu există niște amărâți de bani cu care n-ai putea cumpăra nici măcar un junior mai ca lumea oriunde în lume. Dă-l în mă-sa de fotbal! Las’ că avem măcar rugby de prima ligă, unde am revenit după ani de secetă! Cuuummm!? N-avem? Tot din cauza banilor? Adică am promovat dar ne-am autoretrogradat din cauza asta? Bravo, soro! Însă voleiul merge de rupe. Fix până în momentul promovării, când invariabil apare una mai brează și se duce în Divizia A în locul nostru. Handbalul are tot ce-i trebuie: antrenori buni, jucători ca lumea, te gândești c-ar putea trage la titlu, dacă tot e cel mai bun la nivel universitar din Europa. Tocmai de aia mă gândesc că e pe ducă, fiindcă s-a trezit în divizia B exact după ce jucase finala de cupă europeană. Așa că atunci când vine, să zicem, Sandrinio, și mă întreabă de ce nu scriu mai mult despre fotbalul și despre sportul local în loc să vă intoxic cu Real de Madrid, nu-mi vine în minte decât întrebarea din titlu.