Ani de-a rândul, am văzut cum fotbalistul român se străduiește să ajungă una dintre cele mai stupide ființe de pe întinsul planetei noastre, poate chiar cea mai stupidă. Excepțiile sunt rare: Chivu, Radu Ștefan, Dorin Goian… Prea puține ca să însemne ceva.
Un fotbalist român, mare vedetă la echipa națională, se droghează și bate de usucă ospătarii; altul contribuie competent la traficul cu mașini furate; al treilea, pe nume Cristian Săpunaru, ține, la sfârșitul meciului dintre Porto și Benfica, să-i tragă un șut într-una din cele două emisfere care împart curul arbitrului, dar, nereușind, se consolează, înfruntându-se de la egal la egal cu un steward.
O tânără speranță de la Steaua se destinde la o discotecă amplasată undeva în mediul rural, unde șmecherii satului, dornici și ei de puțină glorie, îl croiesc de nu se vede; iar atacantul Ionuț Bâlbă își unge mânerele mașinii cu aur – așa cum în pruncie își ungea felia de pită cu magiun – ca să-l creadă lumea vreun prinț scăpat din filele unei povești. După cum se știe, Bâlbă are tot ce-i trebuie unui prinț, mai puțin mânerele unse cu aur la mașină.
Punctul lor forte nu este activitatea din teren, ci aceea din afara terenului, iar puținele echipe care se mai aventurează să importe fotbaliști români se lămuresc repede cu ei, returnându-i cu prima ocazie în țara de baștină.
Dar nici ăia din generația a doua, retrași acum din activitatea sportivă, nu-s mai breji. Unul se luptă cu paharul și, prin extensie, cu ciroza, altul cu scleroza banilor, cum îi mai putem spune sărăciei… Din când în când, ziarele sportive fac apel la mila comună, pentru a-i scoate din mizeria în care s-au scufundat de bună voie, risipindu-și banii câștigați nemeritat de ușor, de-a lungul carierei.
Există totuși o ființă mai stupidă decât fotbalistul român: femeia care își face în cârd cu fotbalistul român. Ah, da, și, gândindu-ne la fiicele lui Mateuț și Sandu, fiica fotbalistului român.
