Care favoriți? Care învinși?

Am avut parte de niște rezultate năucitoare în ultima etapă din Superliga (mamăăă!, ce bine ar fi fost să fie chiar ultima, însă din nefericire vorbim doar de cea mai recentă, până la ultima fiind cale încă lungă: mai întâi încă vreo 5 etape din campionatul „normal”, apoi încep anomaliile, numite aberant și ele: „play-off” și „play-out”, despre care am obosit explicând an de an, de când le-a inventat vreun bolovan federal cu engleza studiată pe când chiulea de la ore, căînțelesul acestor cuvinte compuse este absolut identic în limbade origine!, jucate cala nebuni, una tur-retur, ailaltă numai tur, fiecare cu fiecare o singură dată, pentru cafinalul apoteotic să cuprindă și un pic de baraj între antepenultima din Superliga și a treia din B!; niciun drog nu putea să fi tâmpit pe cineva atât de tare încât să conceapă de unul singur asemenea sistem, drept pentru care bănuiesc că au contribuit mai multe minți federale care de fapt nici n-au avut nevoie de drog, că așa sunt ele construite!), dintre ele detașându-se în mod clar înfrângerea Farului, acasă, în disputacu o echipă practic inexistentă/desființată/retrogradată/falimantată, dar totuși prezentăfizic, cao dovadă că zombies chiar există, nu sunt doar personaje imaginare. Ei bine, pusă în fața campionilor en titre, adunăturade zombies le-a dat acestora o bătaie pentru care singura explicație e că acest thriller se desfășoară în România. Nicăieri în lume nu cred că s-ar fi putut. A, da, peste tot suntfavoriți și outsideri, campioni și retrogradați, însă să te pretinzi campion dar să ți-o tragă niște inexistenți parcă e prea mult. Drept pentru care mi se pare inutil să mai avem așteptări de performanțe prin cupele europene. Iar dl Hagi să-și vadă de producția de mici împiedicați care la maturitate pot deveni doar mari împiedicați.