Care European, ce Olimpiadă?

A rămas un trimestru până la începerea Campionatului European de fotbal, iar ceea ce vedem în ecranul televizorului aproape că ne îndeamnă ca la începerea acestuia să ne căutăm, cum se spune, ceva activități alternative, în loc să ne mâncăm sănătatea privindu-i pe împiedicați. Câteva din meciurile ultimelor etape din campionatul „regulat”, adică de dinaintea play-ooofff (și aoleu!)-ului, respectiv a play-out-ului, dincolo de a ne da ceva speranțe, ne-au cutremurat de-a dreptul. Nici nu vreau să mai aduc vorba despre ăia pe care specialiștii îi vedeau ca posibile variante de salvare în cele două linii catastrofale deocamdată: Tamaș în apărare și Mutu în atac. Probabil că încă mult după retragerea lor oficială (că aialaltă s-a produs deja, din moment ce băieții ăștia doi chiar nu joacă absolut nimic), eu mi-i voi reaminti pe cei doi cu prestațiile lor ultime (dacă ar fi chiar ultimele, încă ar fi bine!): pe Tamaș privind luuung după piticul ăla negru și neînvrednicindu-se măcar să încerce să se strâmbe la el, darămite să-l mai și fugărească, iar pe Adișor împiedicându-se când de minge, când de kilele adunate cu hărnicie în anii de când ne minte că mai e fotbalist. Chestia gravă nu e că ăștia sunt duși și aproape îngropați, ci că nici ăilalți nu par cât de cât vii. Noroc de filmările de prin Turcia și Arabia, că mai vedem și noi câte un fotbalist român jucând ceva asemănător cu fotbalul. Poate vă mirați că nu zic nimic de Keșeru. Ba zic: care Keșeru!? Zău că îmi vine să zic, deși mi-e greu, că singura șansă de a avea o echipă care să nu se facă chiar de râsul planetei la Europene este să facem echipa, cum zice sintagma aia, „pe scheletul” lui Dinamo, plus vreo doi de pe la Hagi, și cu Ivan printre ei. Iar dacă am zis schelet, oare de ce mi se pare că Rotariu, mare talent, e din ce în ce mai slab? Ne spune cineva ce se petrece cu el? În privința Olimpiadei, lucrurile stau cam tot așa. Ultima speranță la tir, campion olimpic încă, Alin Moldoveanu, a reușit eșecul vieții, ocupând locul 17 la ultimul concurs de calificare. Barca de 8+1 pare plină de apă, și deja mă tem și pentru Naționala de handbal fete, așa că la Rio vom ajunge oare să așteptăm ceva performanțe doar de la Drăgulescu și „cangurul” Oprea, un fel de Tamaș și Mutu după vârstă!?