Cred că dacă ar trebui să rezum într-o propoziție mandatul lui Traian Băsescu, aceasta ar suna cam așa: are o agendă bună și nici un fel de strategie prin care să promoveze această agendă. Moțiunea căzută în Parlament a fost în primul rând un eșec al Președintelui și cred că e momentul să respire adânc și să se gândească unde vrea să ajungă, pentru că nu prea îi iese mare lucru.
Întors din referendum cu legitimitate, dar fără putere reală, Președintele avea acum o oportunitate să recâștige influenta asupra politicilor guvernamentale, pe care a pierdut-o la ruptura de PNL. Influenta asupra politicii guvernamentale este miza oricărui om politic, inclusiv pentru președinți, indiferent de bazaconiile pe care vi le îndrugă unii care citesc îngust Constituția. Un președinte ales direct trebuie să aibă influentă asupra politicilor guvernamentale măcar pentru a fi reales, și asta au încercat și Ion Iliescu și Emil Constantinescu, care acum joacă rolul de virgine constituționale.
Dar Băsescu a pierdut contactul cu puterea reală la ruptura de guvern, așa că mandatul său riscă să fie sterp, mai ales dacă asaltul politicienilor asupra DNA va avea succes. O fi frumos să te prezinți mereu pe post de Președinte al poporului, care se opune oligarhiei, dar este ineficient.
Mircea Geoană i-a ridicat o minge la fileu prin depunerea moțiunii. Ce a făcut Traian Băsescu? I-a pus bețe în roate. Inițial a declarat că în nici un caz nu îl va numi premeier pe Geoană. De ce trebuia să spună asta fără să-l oblige nimeni? Oricum numirea premierului e un atribut al Președintelui, deci de ce era nevoie să submineze poziția lui Geoană în PSD tocmai când acesta îi făcea un bine? A continuat pe această linie declarând că se gândește să refacă dreapta, cu PD și PNL. Scenariu și iluzoriu, la cât s-au îndârjit liberalii împotriva sa, și contraproductiv pentru că, din nou, a pus bețe în roate moțiunii, adică șansei sale de a avea un cuvânt de spus în formarea unui nou guvern. În fine, a ajuns la guvern de uniune națională și la avertizări adresate unor parlamentari pe care îi știa ostili. Când știi că unii sunt destul de nervoși cât să te suspende, dar ai nevoie de votul lor, nu te apuci să le dai lecții, mai bine taci din gură.
Ce plan a avut Băsescu în legătură cu moțiunea? Nici unul. Mai mult a încurcat apele. De fapt, nu doar că nu a avut un plan, dar nici măcar nu a știut să profite de oportunitățile oferite de alții. Cine pierde clar din respingerea moțiunii? Traian Băsescu. Cel puțin, Mircea Geoană a demonstrat că are curaj, iar scorul a fost foarte strâns. Marea tabără Iliescu – Năstase a mobilizat doar câteva voturi. A fost destul cât să pice moțiunea, dar insuficient cât să arate că Geoană e slab în partid. E mai bine să ai un plan și să ratezi la mustață decât să vorbești incoerent și să nu știi ce vrei. Traian Băsescu este un politician bun, dar un strateg execrabil. Pentru început, ar face bine să știe când trebuie să tacă.
