Care cu noroc, care fără…

Am urmărit cele două finale importante de la Australian Open, cele de simplu. Nu-mi pare rău că le-am ratat pe celelalte trei, de dublu, mai ales că la mixt probabil că m-aș fi consumat ca întotdeauna când joacă români în indiferent care sport. Apropo de asta: fostul partener al lui Tecău la dublu masculin, suedezul Linstedt, a reușit cu noul său partener ceea ce cu Tecău nu i-a ieșit niciodată: să câștige un turneu de grand slam, de unde o primă trimitere la titlul de azi, în sensul că ruperea echipei lor de dublu a fost fără noroc pentru român, dar cu destul pentru Linstedt. Tot la Melbourne am constatat că marii câștigători sunt de vârste care te trimit mai degrabă la ideea de apropiată retragere decât la cea de mare performanță. Nu vorbesc de „bunica” Na Li, ci de Wawrinka, pentru că aici am și termenul de comparație potrivit, numitul Victor Hănescu. Vi-l amintiți pe Victor cu 5-6 ani în urmă când avea vârsta de acum a lui Wawrinka? Și cum consideram, cei mai mulți dintre noi, că i-a cam venit vremea retragerii, întrucât cea a marii performanțe părea de mult trecută? Există însă o deosebire fundamentală între cei doi: în timp ce Wawrinka a progresat continuu în toți acești ani, Hănescu juca la fel și acum 15, și acum 10, și probabil că și peste 10 ani va juca tot așa: ticăit, dând corect mingea peste fileu, servind tot corect și pierzând consecvent după un tur sau două în orice turneu mai de doamne-ajută. În plus, Wawrinka a avut noroc cu carul prinzându-l pe Nadal infirm, în timp ce Hănescu n-a avut niciodată asemenea baftă. Drept e și că, pentru a fi repurtat vreun mare succes, pentru Hănescu noroc ar fi însemnat să i se accidenteze toți adversarii, de la turul 1 până în finală, ceea ce e nițel mai greu… și nici așa nu sunt convins că nu pierdea! Tot lipsă de noroc a fost și la cea mai frumoasă ratare a sezonului, care ar fi putut deveni golul anului, premiat în ianuarie viitor la Gala FIFA. Dacă n-ați văzut faza de sâmbătă, căutați-o online. Așadar, centrare de pe dreapta, mingea vine sus de tot, Ronaldo pivotează și, cu spatele la poartă, trage violent din foarfecă. Din 100 de alte încercări similare, ar ieși 100 de goluri. Ei bine, de data asta, ăla din poartă a avut un reflex cum nu prinzi decât o dată în viață. A stricat golul anului.