Cardul național de sănătate care ar conține toate informațiile privind calitatea de asigurat, date medicale precum grupa de sânge, predispoziția la alergii sau avizul pentru donarea de organe este cuprins și în proiectul Legii sănătății, deși actul trebuia să fie livrat românilor de patru ani.
Cardul național de sănătate figurează alături de cel european la Titlul XII al noii legi a sănătății. Deși cardul național trebuia realizat încă de acum patru ani, autoritățile nu au reușit acest lucru, în ultima jumătate de an licitația pentru realizarea lui fiind contestată de câteva ori.
Cardul național de asigurări sociale de sănătate este un card electronic, distinct de cardul european de asigurări sociale de sănătate. Documentul se emite pentru dovedirea calității de asigurat și poate fi utilizat numai pe teritoriul României. Cardul național de asigurări sociale de sănătate este parte integrantă a sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate.
Cheltuielile necesare pentru producerea cardului național de asigurări sociale de sănătate se suportă atât de CNAS, cât și de asigurat.
Asiguratul suportă cheltuielile reprezentând contravaloarea cardului național de asigurări sociale de sănătate, respectiv a documentului propriu-zis prin care se atestă calitatea de asigurat, precum și costurile aferente distribuției acestuia.
Modalitățile de elaborare, implementare și distribuire în România a cardului național de asigurări sociale de sănătate, precum și responsabilitățile instituțiilor implicate în acest proces se stabilesc prin Hotarare a Guvernului și ordine ale președintelui CNAS.
La data intrării în vigoare a acestor prevederi se vor abroga orice dispoziții legale contrare. Legislația secundară elaborată în baza Legii 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, rămâne în vigoare în măsura în care nu contravine acestora.
Cardul național va conține pe lângă numele și prenumele asiguratului un număr de identificare, altul decât codul numeric personal. În plus, cardul va avea cip pe care vor fi trecute și alte date medicale cum ar fi grupa de sânge, dacă respectiva persoană este alergică sau dacă ia medicamente anticoagulante.
Posesorul cardului trebuie să prezinte actul la doctor, la spital sau la farmacie iar toate serviciile medicale vor fi înregistrate în sistemul informatic al casei de asigurari.
Datele personale vor fi luate de la evidența populației, iar cele medicale de la doctori. Identificarea pacientului se va face pe baza amprentei digitale, iar pe card va exista un device, urmând ca pacientul să se autentifice cu amprenta. Dacă asiguratul este reticent, atunci va putea folosi și un cod PIN.
Ministrul Sănătății anunța și el în ianuarie 2010 că, până în anul 2012, vor intra în circulație aceste carduri și că până atunci speră să se găsească o soluție și pentru persoanele care nu sunt asigurate.
Ministerul Sănătății a pus în dezbatere publică, până în 29 ianuarie 2010, proiectul de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în care se face referire la cardul național de asigurări de sănătate.
Programul trebuia implementat până la sfârșitul anului 2007. Prevederile privind cardul european și cardul național de asigurări sociale de sănătate au intrat în vigoare după 90 de zile de la promulgarea, la sfârșitul lunii aprilie 2006, a pachetului de legi privind reforma în sănătate. Respectivul document mai avea nevoie, ca legislație secundară, de un ordin al președintelui CNAS, potrivit Legii 95 din 2006.
În România există trei rețele, care ar trebui să funcționeze în sincronizare una cu alta: rețeaua clinică, cea care leagă direcțiile sanitare de spitale și rețeaua farmaciilor.
Rețeaua clinică ar trebui să unească toate casele de asigurări de sănătate și cabinetele medicale de toate tipurile. În cadrul acestei rețele ar trebui cuprinse toate datele clinice ale pacientului, pornind de la istoria bolilor de care suferă și a consumului de medicamente. Rețeaua care leagă direcțiile sanitare de spitale ar trebui să aibă ca software dominant programul contabil, având în vedere cheltuielile mari din unitățile sanitare. Rețeaua farmaciilor – care ar putea fi inclusă în rețeaua clinică – ar trebui să permită farmaciștilor, în urma informatizării, să elibereze numai medicamentele compensate prescrise de medicul de familie, explicau, în 2006, autoritățile sanitare.
