Carbonul înghețat din solul arctic, o bombă cu efect întârziat – studiu



Importantele cantități de carbon din solul înghețat al Arcticii ar putea fi eliberate în atmosferă sub efectul încălzirii globale, fapt care ar putea accelera acest fenomen, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani, publicat în revista Nature Geoscience, informează AFP.
Cercetătorii știau de multă vreme că topirea permafrostului (strat de sol înghețat permanent, n.r.) poate conduce la emisii importante de gaze cu efect de seră, însă nu aveau o idee clară despre cantitățile de dioxid de carbon conținute de solul înghețat al Arcticii.
Pentru a determina acest lucru, o echipă de cercetători americani, coordonată de Chien-Lu Ping, de la Universitatea din Fairbank (Alaska) a studiat o parte mare din regiunile septentrionale ale Americii de Nord, prelevând eșantioane de sol din 117 locuri diferite, de la cel puțin un metru adâncime.
Până atunci se efectuaseră în zonă foarte puține măsurători, toate la o adâncime de doar 40 de centimetri.
Numai în America de Nord și-au dat seama cercetătorii că solul arctic ascunde cantități mult mai importante de dioxid de carbon față de ce se știa până atunci, de până la 60 de ori mai mari decât estimările precedente.
Teritoriile din nordul Europei și al Rusiei conțin, probabil, cantități echivalente de dioxid de carbon în solul înghețat.
Riscul ca permafrostul să se topească este unul real, potrivit experților, care sunt de părere că, până la sfârșitul secolului, în zona arctică, o regiune foarte sensibilă la modificările climatice, s-ar putea înregistra o creștere de până la 6 grade Celsius.
„Eliberarea în atmosferă a unei părți din acest carbon, sub formă de metan sau dioxid de carbon, ar putea avea un impact semnificativ asupra Terrei”, a indicat Christian Beer, biochimist la Institutul Max Planck din Jena (Germania).
Metanul, un alt gaz cu efect de seră, este mai puțin abundent decât dioxidul de carbon, însă poate avea un efect mai important asupra creșterii temperaturilor.
Modelele actuale de previziuni climatice, subliniază Christian Beer, nu țin cont de impactul potențial al emisiilor de gaze reținute în solul arctic.