Muzeul de Istorie din municipiul Suceava va găzdui, în perioada 12 septembrie – 3 noiembrie 2024, expoziția inconfundabilă a maestrului Silviu Oravitzan: „Cărările Luminii”. Vernisajul va avea loc joi, 12 septembrie 2024, de la ora 14,30. Prezintă criticul de artă Maria Silvia Bilașevschi.
Publicul este invitat la un exercițiu de admirație, explorând opere care dezvăluie conexiunile profunde dintre tradiția bizantină și contemporaneitate, opere care surprind și conțin în sine „Lumina – universală, culturală, religioasă”.
Proiectul este aprobat și finanțat de Consiliul Județean Suceava, organizat de Muzeul Național al Bucovinei, în colaborare cu Muzeul Național al Banatului și Fundația Oravitzan.
Maestrul Silviu Oravitzan s-a născut pe 4 octombrie 1941, la Ciclova Montană, județul Caraș-Severin. Are numeroase expoziții și lucrări de artă în muzee și colecții private din România, Marea Britanie, Franța, Germania, Suedia, Statele Unite etc. Deși pare influențat de diferiți pictori abstracți din secolul XX, „Silviu Oravitzan este considerat a-și avea rădăcinile în arta bizantină, în arta religioasă a Răsăritului creștin-ortodox”.
Silviu Oravitzan susține că își iubește întreaga operă la fel de mult „și nu are lucrări preferate, pentru că fiecare dintre ele a însemnat iubire, pasiune, sacrificiu”.„Un artist atunci începe să lucreze, când lumina lucrează în el și devine un bun conducător între unu și multiplu, între lumina cea dintâi și multiplul ei, care suntem noi, între lux (lumină, n.r.) – lume. Am simțit și oboseală, dar aici este o rubotelie, în sensul ieremiților din poveștile patristice care aveau permanent un lucru al mâinilor, o țesere care te golește, îți revii, te liniștește, te ordonează să ai o pace interioară care te ajută. Voi continua să lucrez până la 100 de ani”,spune Silviu Oravitzan.
Pentru maestrul Silviu Oravitzan, simbolul nu este un element arbitrar sau convențional, „ci exprimă intrinsec esența făpturii și, totodată, legătura ei cu principiile creației. Întreaga manifestare umană este o țesătură de planuri orizontale și verticale care își corespund între ele, realitate reprezentată de simbolul totalizant al crucii. Realitatea simbolului face ca fiecare act al omului, fiecare gest, să aibă o semnificație. Activarea acesteia, scoaterea ei din uitare, se petrece în termeni cultici. Anticipând celebrarea memorială a lumii, arta permite accesul către sinteza dintre principii, simboluri și ritualuri”.
