În Sala de Arte a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” a avut loc, cu câteva zile în urmă, o lansare de carte, eveniment apreciat de la bun început de directorul instituției gazdă, Gheorghe – Gabriel Cărăbuș, ca reprezentând „un moment deosebit pentru ceea ce înseamnă arta scrisului la Suceava”.
Un scriitor cunoscut și apreciat mai mult peste hotare decât… acasă
Este vorba de romanul „Acasă”, o carte cu un titlu sugestiv, care poartă semnătura unei sucevence (din comuna Cornu Luncii), Luminița Aldea, cunoscută și apreciată ca scriitor mai mult peste hotare decât… acasă.
O carte despre care directorul bibliotecii județene a spus că a început s-o răsfoiască și nu s-a mai putut opri din citit, așa cum nu s-a mai putut opri din a râde și nu și-a putut înfrâna nici lacrimile care l-au podidit pe parcursul lecturii. O carte din care, după cum a mărturisit el, „am putut să-mi dau seama ce poate însemna suferința pentru un copil orfan”, un roman pe care l-a recomandat spre lectură deopotrivă adolescenților și părinților.
Un roman „care își împlinește și-și susține circular ideea centrală”
Într-o sală plină, întrucât alături de autor s-au aflat rudele, prietenii, foarte mulți consăteni, dar și numeroși cititori care îi apreciază scrierile (în anul 2005, Luminița Aldea a publicat romanul „Nisipuri mișcătoare”, tradus între timp în limba engleză și bine vândut în Canada), Gheorghe – Gabriel Cărăbuș a dat citire unei recenzii scrise de prof. Gabriela Ștefancu, de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Suceava, text din care aflăm că avem de-a face cu „un roman total, dacă sintagma nu ar fi prea pretențioasă”, o carte pe care, ca dascăl, o consideră ca fiind „o lectură obligatorie”.
Un roman „care își împlinește și-și susține circular ideea centrală”, care nu pare structurat pe capitole, „ci pe stări, pe experiențe”.
„Un strigăt al orfanului către lume…”
O carte în care „cele mai emoționante pasaje sunt cele în care autorul enumeră multiplele sensuri ale termenului «acasă»”, în care se înlănțuie firesc „povestiri din spațiul de basm al Mălinilor”, iar alternarea pasajelor narative „ne face să pendulăm între mitic și realitatea imediată”.
„De aici și impresia – notează prof. Gabriela Ștefancu – că ne aflăm în fața unui fals roman care camuflează prin narațiunea la persoana a III-a un jurnal rescris, sau cel puțin valorifică cutremurător memoriile personajului narator”. Un roman care pare „o încercare disperată de regăsire a propriei identități, o formă de recuperare prin scris, un strigăt al orfanului către lume, un avertisment către cei care uită că sunt părinți, sau pur și simplu uită să iubească”.
„Din neant spre acasă…”
O carte despre care Nicoleta Daniliuc, directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Suceava, a spus că, citind-o, s-a simțit bucovineancă, iar o cititoare din sală, provocată de autoare la discuție, a apreciat-o ca fiind „un far din care pornesc cărări de lumină spre sufletele noastre”.
„O călătorie aproape mitică – așa cum a spus la final Luminița Aldea – în care un personaj imaginar, care pornește din neant spre acasă, încearcă să găsească lucrurile esențiale”.
